Evanghelia zilei (Matei 12, 46-50; 13, 1-3)

Mama și frații lui Iisus

„În vremea aceea, vorbind Iisus mulțimilor, iată Mama și frații Lui stăteau afară, căutând să-I vorbească. Cineva I-a zis: Iată, Mama Ta și frații Tăi stau afară, căutând să-Ți vorbească. Iar El i-a zis: Cine este mama Mea și cine sunt frații Mei? Și întinzând mâna către ucenicii Săi, a zis: Iată mama Mea și frații Mei. Că oricine va face voia Tatălui Meu Celui din ceruri, acela Îmi este frate și soră și mamă. În aceeași zi, ieșind Iisus din casă, ședea lângă mare. Și s-au adunat la El mulțimi multe, încât, intrând în corabie, ședea în ea și toată mulțimea stătea pe țărm. Și le-a grăit lor multe, în pilde.”


Cum putem ajunge frați întru Hristos

Sfântul Ambrozie al Milanului, Scrisori, scrisoarea a XLI-a, 11-12, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 53, p. 196

„Toți suntem un singur trup al lui Hristos, Căruia capul Îi este Dumnezeu, iar mădularele suntem noi (I Corinteni 12, 12). Alții sunt poate ochii, precum profeții, dinții, precum Apostolii, care ne-au adus în inimile noastre hrana învăță­turii evanghelice. Pe bună dreptate este scris: Ochii Lui vor scânteia ca vinul și dinții Săi vor fi mai albi decât laptele (Facerea 49, 12). Mâinile Lui se pare că sunt cele ce săvârșesc fapte bune. Pântecele Lui sunt cei ce dau cu prisosință hrană săracilor. Dar unii sunt picioarele Lui. O, de aș merita și eu să fiu călcâiul Lui! Trimite, așadar, apă la picioarele lui Hristos Cel ce iartă și celor din urmă păcatele. Și când îi eliberează pe cei de jos, spală urmele lui Hristos. Trimite apă pentru picioarele lui Hristos și cel ce-și spală conștiința de murdăria păcatelor. Căci Hristos calcă peste păcatele fiecăruia. Fe­reș­te-te, așadar, să n-ai conștiința întinată, să nu murdărești picioarele lui Hristos. Ferește-te să nu te înțepe spinii necinstei, prin care va fi rănit călcâiul Celui ce vine la tine.”

Actele martirice, Testamentul sfinților și slăviților patruzeci de martiri ai lui Hristos care s-au săvârșit în Sevastia, II, 4, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 11, pp. 290-291

„Dacă pe cei născuți din aceeași mamă Cuvântul (îi numește) frați, tot așa sunt socotiți frați toți cei ce-L iubesc pe Hristos. Într-adevăr, Sfântul nostru Mântuitor și Dumnezeu a spus că sunt frați între ei nu cei ce sunt părtași firii, ci cei uniți în credință, prin viețuirea lor cea mai bună și împlinesc voia Tatălui nostru Care este în ceruri (Matei 6, 9).”

Minucius Felix, Dialogul Octavius, XXXI, 8, în Părinți și Scriitori Bisericești (1981), vol. 3, p. 386

„Nu-i adevărat iarăși că ne-am recunoaște după vreun semn al corpului, cum credeți voi (păgânii – n.n.), ci după semnul nevinovăției și al modestiei. Ne iubim unii pe alții, fiindcă nu știm să urâm. Și, ceea ce vouă vă produce necaz, ne numim frați, ca oameni care avem un singur părinte, pe Dumnezeu, ca părtași ai aceleiași credințe, ca moștenitori ai aceleiași speranțe. Voi nu vă recunoașteți unul pe altul, vă încăierați între voi și vă găsiți frați numai atunci când e vorba să comiteți un paricid.”

Sursa: http://ziarullumina.ro

Total
29
Shares
Previous Post

Viețile Sfinților – iulie, ziua 21

Next Post

O problemă de… iubire

Related Posts