Pilda neghinei
„Zis-a Domnul pilda aceasta: Asemenea este Împărăția Cerurilor omului care a semănat sămânță bună în țarina sa. Dar, pe când oamenii dormeau, a venit vrăjmașul lui, a semănat neghină printre grâu și s-a dus. Iar dacă a crescut paiul și a făcut rod, atunci s-a arătat și neghina. Venind slugile stăpânului casei, i-au zis: Doamne, n-ai semănat tu oare sămânță bună în țarina ta? De unde, dar, are neghină? Iar el le-a răspuns: Un om vrăjmaș a făcut aceasta. Slugile i-au zis: Voiești, deci, să ne ducem și s-o plivim? El însă a zis: Nu, ca nu cumva, plivind neghina, să smulgeți odată cu ea și grâul. Lăsați să crească împreună și grâul și neghina până la seceriș, iar la vremea secerișului voi zice secerătorilor: Pliviți întâi neghina și legați-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul adunați-l în hambarul meu.”
De la Cel bun nu vine nimic rău
Sfântul Vasilie cel Mare, Omilii și cuvântări, Omilia a IX-a, VII, în Părinți și Scriitori Bisericești (2009), vol. 1, pp. 168-169
„(…) [Omul] a fost izgonit îndată din Rai, a pierdut acea viețuire fericită și a ajuns rău nu din constrângere, ci din nesocotință. A păcătuit pentru că a întrebuințat rău voința sa liberă și a murit din pricina păcatului, că plata păcatului este moartea (Romani 6, 23). Cu cât se depărta de viață, cu atât se apropia de moarte. Căci Dumnezeu este viață, iar lipsa vieții, moarte. Deci Adam, prin depărtarea sa de Dumnezeu, și-a pricinuit moartea, potrivit celor scrise: Iată, vor pieri cei care se depărtează de Tine (Psalmul 72, 26). Astfel, nu Dumnezeu a creat moartea, ci noi, prin voința noastră rea, am atras-o asupra noastră. Pentru pricinile de mai sus, Dumnezeu a îngăduit desfacerea trupului, ca să nu se păstreze pentru noi nemuritoare boala. (…) – Dar pentru ce n-am fost creați, aș putea fi întrebat, cu capacitatea de a nu mai păcătui, încât să nu mai putem păcătui chiar dacă am voi? – Dar și tu socotești bune slugile tale, când le vezi că îți îndeplinesc sarcinile de bună voie, nu când le ai sub lanțuri! Așadar, și lui Dumnezeu nu-I este dragă fapta săvârșită prin constrângere, ci aceea săvârșită prin virtute; iar virtutea se îndeplinește prin libera alegere, și nu prin constrângere; iar alegerea depinde de noi, și ceea ce depinde de noi este tocmai liberul arbitru. Așadar, cel care hulește pe Creator, [spunând] că nu ne-a făcut infailibili prin fire, nu face altceva decât să prefere firii raționale pe cea irațională, firii libere și active pe cea imobilă și lipsită de inițiativă. Am făcut o digresiune de la subiect, dar era necesară pentru ca nu cumva, căzând în adânc de gânduri, să simți și lipsa lui Dumnezeu pe lângă lipsa dorurilor tale. Să încetăm, dar, a îndrepta pe Cel înțelept. Să încetăm a căuta ceva mai bun decât ceea ce a făcut El. Chiar dacă scapă puterii noastre de pătrundere pricinile rânduielilor mărunte ale lui Dumnezeu cu privire la viața noastră, totuși să fie nestrămutată în sufletele noastre învățătura că de la Cel bun nu vine nimic rău.”
Sursa: http://ziarullumina.ro.
