Evanghelia zilei (Matei 14, 1-13)

Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul

„În vremea aceea a auzit tetrarhul Irod vestea ce se dusese despre Iisus și a zis slujitorilor săi: Acesta este Ioan Botezătorul; el a înviat din morți și de aceea se fac minuni prin el. Căci Irod, prinzând pe Ioan, l-a legat și l-a pus în temniță, din pricina Irodiadei, femeia lui Filip, fratele său. Căci Ioan îi zicea lui: Nu ți se cuvine s-o ai de soție. Și, voind să-l ucidă, s-a temut de mulțime, că-l socotea pe el ca proroc. Iar prăznuind Irod ziua lui de naștere, fiica Irodiadei a jucat în fața oaspeților și i-a plăcut lui Irod. De aceea, cu jurământ i-a făgăduit să-i dea orice-i va cere. Iar ea, îndemnată fiind de mama sa, a zis: Dă-mi aici, pe tipsie, capul lui Ioan Botezătorul. Și regele s-a întristat, dar, pentru jurământ și pentru cei care ședeau cu el la masă, a poruncit să i se dea. Și a trimis de a tăiat capul lui Ioan în temniță. Și capul lui a fost adus pe tipsie și a fost dat fetei, iar ea l-a dus mamei sale. Și, venind ucenicii lui Ioan, au luat trupul lui și l-au înmormântat și s-au dus să dea de știre lui Iisus. Iar Iisus, auzind, S-a dus de acolo singur, cu corabia, în loc pustiu; dar mulțimile, aflând, au venit după El pe jos, din cetăți.”


Adevărata prietenie

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia LX, III, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 702

„Pentru că oamenii se unesc între ei pe temeiul acestor pricini trecătoare, de aceea nici prieteniile dintre ei nu sunt călduroase, nici nu dăinuiesc. Se întrerupe dragostea de se iscă între ei insulte, pagube de bani, invidie, dragoste de slavă deșartă și altele la fel cu acestea. Se întrerupe dragostea, că nu are rădăcină duhovnicească. Dacă ar fi avut o astfel de rădăcină, nicio pricină lumească n-ar fi stricat dragostea duhovnicească. Dragostea de aproapele, întemeiată pe dragostea de Hristos, este trainică, nestricată, nebiruită, ne­sfărâmată. N-o pot sfărâma nici ­calomniile, nici primejdiile, nici moar­tea, nici altceva asemănător. Orice ar pătimi un om care iubește așa pe aproapele său nu va înceta niciodată a-l iubi, pentru că se uită la pricina dragostei sale, la Hristos. Dar cel care iubește pentru că e iubit și el la rândul său o termină repede cu dragostea dacă prietenul său îl supără cu ceva; dimpotrivă, cel legat de semenul său cu lanțul dragostei de Hristos niciodată nu va pune capăt prieteniei.”

Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Partea a II-a, Prima convorbire cu părintele Iosif, Cap. XXVIII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, p. 591

„S-a dovedit foarte adesea prin multe experiențe și faptul că în niciun chip cei ce au încheiat o prietenie prin jurământ n-au putut păstra unirea nedezbinată fie pentru că au încercat s-o păs­treze nu din dorința de desă­vâr­șire, și nici din porunca dra­gostei evanghelice, ci din dragoste pă­mântească și din necesitatea de a respecta înțelege­rea, fie că acel vrăjmaș prea viclean, ca să-i facă încălcători ai jurământului lor, îi împinge să rupă repede legăturile prieteniei.”

Sursa:http://ziarullumina.ro

Total
108
Shares
Previous Post

Pocăinţa schimbă soarta oricărui război

Next Post

Diavolul îl împiedică pe om de la rugăciune

Related Posts