Evanghelia zilei (Matei 14, 35–36; 15, 1–11)

Interpretarea Legii

„În vremea aceea, cunoscându-L pe Iisus, oamenii din ținutul Ghenizaretului au trimis în tot acel ținut și au adus la El pe toți bolnavii. Și-L rugau ca numai să se atingă de poala hainei Lui; și câți se atingeau, se vindecau. Atunci au venit din Ierusalim la Iisus fariseii și cărturarii, zicând: De ce Ucenicii Tăi încalcă datina bătrânilor? Căci nu-și spală mâinile când mănâncă pâine. Iar El, răspunzând, le-a zis: Dar voi de ce călcați porunca lui Dumnezeu pentru datina voastră? Căci Dumnezeu a zis: «Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, iar cine vorbește de rău pe tată sau pe mamă, cu moarte să se sfârșească». Voi însă spuneți: Cel care va zice tatălui său sau mamei sale: Cu ce te-aș fi putut ajuta este dăruit lui Dumnezeu, acela nu va cinsti pe tatăl său ori pe mama sa; și ați desființat cuvântul lui Dumnezeu pentru datina voastră. Fățarnicilor, bine a prorocit despre voi Isaia, când a zis: «Poporul acesta Mă cinstește cu buzele, dar inima lor este departe de Mine. În zadar Mă cinstesc ei, învățând învățături ce sunt porunci ale oamenilor». Și, chemând la Sine mulțimile, le-a zis: Ascultați și înțelegeți: Nu ceea ce intră în gură spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea spurcă pe om.“


Atenție la vorbe!

Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre iubirea față de săraci și despre facerea de bine, în Părinți și Scriitori Bisericești (1998), vol. 30, p. 446

„(…) Cuvântul trebuitor și răspunsul bine socotit să grăiască atunci când se cuvine, să nu lovească pe neașteptate și cu repezeală, ca o grindină, pe cei din jur. De aceea și legătura aceea fină care leagă limba de partea de jos a bărbiei se numește frâu tocmai pentru ca limba să nu grăiască lucruri nepotrivite și nesocotite. Să binecuvânteze, iar nu să ocărască; să cânte, iar nu să defăimeze; să laude, iar nu să grăiască de rău.”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia LI, V, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 595-596

„Păziți-vă, dar, limba mai mult decât lumina ochilor! Limba este cal împărătesc; dacă-i pui frâu și o înveți să meargă frumos, împăratul se va odihni pe ea și va sta pe ea; dar dacă o lași să umble fără frâu și să zburde, ajunge căruța diavolului și a demonilor!”

Sfântul Vasilie cel Mare, Regulile mici, Î. 23, în Părinți și Scriitori Bisericești (1989), vol. 18, pp. 326-327

„Întrebarea 23: Până la câte cuvinte se socotește vorbire deșartă?
Răspuns: În general orice cuvânt care nu contribuie la împlinirea nevoii pe care o avem în Domnul este deșert. Dar primejdia vorbirii de­șarte este mult mai mare, pentru că, chiar dacă ceea ce s-a spus este bun, dar nu contribuie la întărirea credinței, cel care a vorbit nu numai că nu este scutit de primejdie din cauza cuvântului bun, dar și întristează pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, fiindcă n-a fost ziditor cuvântul. (…) Dar cât este de mare răul de a întrista pe Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu, mai este nevoie să spun?”

Sursa: http://ziarullumina.ro.

Total
41
Shares
Previous Post

La țară

Next Post

Doamne, de ce găinile mele nu mai fac ouă?

Related Posts