În vremea aceea, cunoscându-L pe Iisus, oamenii din ținutul Ghenizaretului au trimis în tot acel ținut și au adus la El pe toți bolnavii. Și-L rugau ca numai să se atingă de poala hainei Lui; și câți se atingeau, se vindecau. Atunci au venit din Ierusalim la Iisus fariseii și cărturarii, zicând: De ce Ucenicii Tăi încalcă datina bătrânilor? Căci nu-și spală mâinile când mănâncă pâine. Iar El, răspunzând, le-a zis: Dar voi de ce călcați porunca lui Dumnezeu pentru datina voastră? Căci Dumnezeu a zis: «Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, iar cine vorbește de rău pe tată, sau pe mamă, cu moarte să se sfârșească». Voi însă spuneți: Cel care va zice tatălui său sau mamei sale: Cu ce te-aș fi putut ajuta este dăruit lui Dumnezeu, acela nu va cinsti pe tatăl său ori pe mama sa; și ați desființat cuvântul lui Dumnezeu pentru datina voastră. Fățarnicilor, bine a prorocit despre voi Isaia, când a zis: «Poporul acesta Mă cinstește cu buzele, dar inima lor este departe de Mine. În zadar Mă cinstesc ei, învățând învățături ce sunt porunci ale oamenilor». Și, chemând la Sine mulțimile, le-a zis: Ascultați și înțelegeți: Nu ceea ce intră în gură spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea spurcă pe om.
Adorarea lui Dumnezeu și cinstirea părinților
Sfântul Chiril al Alexandriei, Închinare în Duh și Adevăr, Cartea a Șaptea, în Părinți și Scriitori Bisericești (1991), vol. 38, pp. 239-240
„Paladie: (…) Dar lămurește-mă, în ce înțeles trebuie să socotim că s-a spus în chip înțelept de către Hristos, Mântuitorul nostru al tuturor: Cel ce iubește pe tatăl său ori pe mama sa mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine (Matei 10, 37).
(…) Chiril: (…) Cuvântul Mântuitorului nu ne oprește de la respectul față de părinți, ci ne învață să socotim respectul față de Dumnezeu ca ținând locul întâi și mai înalt. Dar aceasta a spus-o cuvântul nostru, numind respectul acesta față de părinți, în toate privințele, al doilea față de cel cuvenit lui Dumnezeu, această ordine a păstrat-o și Hristos, nefăcându-le vreo vină celor ce voiesc să iubească pe părinți și neîmpovărându-i cu vreo osândă pe cei ce țin să-i cinstească, ci legiuind în chip preacuvenit ca cele omenești să meargă înapoia lui Dumnezeu. De aceea nu zice simplu: Cel ce iubește pe tatăl sau pe mama, ci adaugă: mai mult decât pe Mine. Sau oare nu socotești că iubirea față de Dumnezeu s-a cuvenit să fie pusă înaintea celei față de oameni?
(…) Chiril: Deci cel ce poruncește să fie cinstite și legile firii nu l-a lăsat pe ucenic să plece, ca să nu creadă că trebuie totuși să pună respectul față de om mai presus de cel față de Dumnezeu, fie acel om chiar tată. Așadar, pune cele ale Sale mai presus de cele ale noastre. Căci Dumnezeu este dincolo și mai presus de toate. Dar arătând datoria de-a cugeta și zice că cele ale lui Dumnezeu sunt mai înainte și mai înalte, nu lasă din pricina aceasta nicidecum pe cineva să disprețuiască respectul față de părinți.”
Sursa: http://ziarullumina.ro.
