„În vremea aceea, apropiindu-se ucenicii de Iisus, I-au zis: Știi că fariseii, auzind cuvântul, s-au scandalizat? Iar El, răspunzând, a zis: Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc va fi smuls din rădăcină. Lăsați-i pe ei; sunt călăuze oarbe orbilor; și, dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă. Atunci Petru, răspunzând, I-a zis: Lămurește-ne nouă pilda aceasta. El a zis: Acum și voi sunteți nepricepuți? Nu înțelegeți că tot ce intră în gură se duce în pântece și se aruncă afară? Iar cele ce ies din gură pornesc din inimă și acelea spurcă pe om. Căci din inimă ies: gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, furtișaguri, mărturii mincinoase, blasfemii. Acestea sunt care spurcă pe om, dar a mânca cu mâini nespălate nu spurcă pe om. Și, ieșind de acolo, a plecat Iisus în părțile Tirului și ale Sidonului.”
Inima – calea spre Domnul
Sfântul Vasilie cel Mare, Omilie la Psalmul XXXII, VII, în Părinți și Scriitori Bisericești (2011), vol. 4, p. 461
„După cum cel ce vrea să scrie pe o tăbliță de ceară trebuie, mai întâi, să şteargă ce-a fost scris mai înainte, întinzând bine ceara, şi aşa să scrie literele pe care le vrea, tot aşa şi inima care voieşte să primească în chip lămurit cuvintele dumnezeieşti trebuie curățită de cugetările cele potrivnice.”
Sursa: http://ziarullumina.ro.
