Exemplul pruncilor
„În vremea aceea s-au apropiat de Iisus Ycenicii Lui și I-au zis: Cine este, oare, mai mare în Împărăția Cerurilor? Atunci Iisus, chemând la Sine un prunc, l-a pus în mijlocul lor și a zis: Adevărat zic vouă: De nu vă veți întoarce și nu veți fi precum pruncii, nu veți intra în Împărăția Cerurilor. Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în Împărăția Cerurilor. Și cine va primi un prunc ca acesta în numele Meu, pe Mine Mă primește. Iar cine va sminti pe unul dintr-aceștia mici care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui să i se atârne de gât o piatră de moară și să fie afundat în adâncul mării. Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala. Iar dacă mâna ta sau piciorul tău te smintește, taie-l și aruncă-l de la tine, că este mai bine pentru tine să intri în viață ciung sau șchiop decât, având amândouă mâinile sau amândouă picioarele, să fii aruncat în focul cel veșnic. Și dacă ochiul tău te smintește, scoate-l și aruncă-l de la tine, că mai bine este pentru tine să intri în viață cu un singur ochi decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în gheena focului. Vedeți să nu disprețuiți pe vreunul din aceștia mici, că zic vouă că Îngerii lor, în ceruri, pururea văd fața Tatălui Meu, Care este în ceruri. Căci Fiul Omului a venit să mântuiască pe cel pierdut.”
Îngerul bun și îngerul rău
Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Partea I, A doua convorbire cu părintele Serenus, Cap. XVII, 1-2, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, pp. 444-445
„Scriptura mărturisește că fiecare dintre noi are alături de el doi Îngeri: unul bun și unul rău. Despre cei buni Mântuitorul spune: Să nu disprețuiți pe unul dintre aceștia mai mici. Vă zic vouă că Îngerii lor în ceruri văd întotdeauna fața Tatălui Meu Care este în ceruri. (…) Cartea Păstorului ne vorbește mult despre cei doi Îngeri. Iar dacă ținem socoteală și de cel ce a ascultat pe Iov, înțelegem foarte bine că, deși i-a întins întotdeauna curse, totuși nu l-a putut ațâța niciodată la păcat și de aceea a cerut puterea de la Dumnezeu, ca unul care știa că nu de puterea aceluia, ci de apărarea Domnului, care l-a ocrotit întotdeauna, era învins.”
Herma, Păstorul, Porunca VI – 36, 1-5, în Părinți și Scriitori Bisericești (1979), vol. 1, p. 254
„Omul are doi Îngeri: unul al dreptății și altul al răutății. (…) Îngerul dreptății este gingaș, rușinos, blând și liniștit. Când se suie el în inima ta, vorbește îndată cu tine despre dreptate, despre curăție, despre sfințenie, despre cumpătare, despre orice lucru drept și despre toată virtutea plină de slavă. Când toate acestea se suie în inima ta, cunoaște că Îngerul dreptății este cu tine. (…) Iată acum și faptele îngerului răutății. Mai întâi de toate este mânios, amar și fără minte, iar faptele lui sunt rele și strică pe robii lui Dumnezeu. Când se suie el la inima ta, cunoaște-l din faptele lui. (…) Când vine peste tine mânie sau amărăciune, cunoaște că el este în tine.”
Sursa: http://ziarullumina.ro
