În vremea aceea, suindu-Se la Ierusalim, Iisus a luat de o parte pe cei doisprezece Ucenici și le-a spus lor pe cale: Iată, ne suim la Ierusalim și Fiul Omului va fi dat pe mâna arhiereilor și a cărturarilor și-L vor osândi la moarte; apoi Îl vor da pe mâna păgânilor, ca să-L batjocorească și să-L biciuiască și să-L răstignească, dar a treia zi va învia. Atunci a venit la El mama fiilor lui Zevedeu, împreună cu fiii ei, închinându-se și cerând ceva de la El. Iar El i-a zis: Ce voiești? Ea a zis Lui: Zi ca să șadă acești doi fii ai mei unul de-a dreapta și altul de-a stânga Ta, întru Împărăția Ta. Dar Iisus, răspunzând, a zis: Nu știți ce cereți. Puteți, oare, să beți paharul pe care-l voi bea Eu și cu botezul cu care Eu Mă botez să vă botezați? Ei I-au zis: Putem. Și El a zis lor: Paharul Meu îl veți bea și cu botezul cu care Eu Mă botez vă veți boteza, dar a ședea de-a dreapta și de-a stânga Mea nu este al Meu a da, ci se va da celor pentru care s-a pregătit de către Tatăl Meu. Și, auzind, cei zece s-au mâniat pe cei doi frați. Dar Iisus, chemându-i la Sine, a zis: Știți că ocârmuitorii păgânilor domnesc peste ei și cei mari îi stăpânesc. Nu tot așa va fi între voi, ci acela care între voi va vrea să fie mai mare să fie slujitorul vostru; și cel care între voi va vrea să fie cel dintâi să vă fie vouă slugă, după cum și Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci ca să slujească El și să-Și dea sufletul răscumpărare pentru mulți.
Cum se câștigă un loc în Împărăția Cerurilor?
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Evanghelia după Ioan, Omilia 25, 3, în Părinți și Scriitori Bisericești (2016), vol. 15, p. 242
„Să ne străduim, dar, să devenim cetățeni ai Cetății de sus. Până când să mai rămânem în exil? Trebuie să redobândim vechea patrie, căci nu lucruri neînsemnate sunt în primejdie. Dacă s-ar întâmpla – să nu fie! – să vină sfârșitul pe neașteptate și să plecăm de aici nebotezați, chiar și mii de bunuri de am avea, nimic altceva nu ne va primi decât gheena și viermele veninos, focul nestins și lanțurile de nedezlegat. (…) Și nu va fi aceasta dacă, după ce ne-am învrednicit de Sfintele Taine, vom zidi pe temelie aur și argint și pietre prețioase. Astfel vom putea să ne arătăm bogați când vom pleca, de vreme ce nu am lăsat aici bunuri, ci le-am mutat în vistieriile ce nu pot fi jefuite, prin mâinile săracilor, pentru că le-am împrumutat lui Hristos. Avem multe datorii acolo – nu bani, ci păcate. Să-I împrumutăm, dar, bani, ca să luăm iertare de păcate. Pentru că El este Cel care judecă. Să nu-L trecem cu vederea aici când este flămând, pentru ca și El să ne hrănească acolo. Să-L îmbrăcăm aici, ca să nu ne lase goi de strălucirea Sa. Dacă aici Îi vom da de băut, nu vom spune precum bogatul: Trimite-l pe Lazăr ca să răcorească cu vârful degetului limba noastră arsă (Luca 16, 24). Dacă aici Îl vom primi în casele noastre, acolo ne va găti multe lăcașuri. Dacă mergem la El când este în temniță, și El ne va elibera de legături. Dacă Îl primim când este străin, nu ne va trece cu vederea ca pe niște străini de Împărăția cerurilor.”
Sfântul Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovnicești, omilia V, 6, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 113
„Cei mai mulți dintre oameni voiesc să dobândească Împărăția (Cerurilor) și să moștenească viața veșnică, dar urmează înclinărilor voinței lor și nu renunță la ele, semănând deșertăciuni. Vor să moștenească viața veșnică, fără să se lepede de sine, lucru care este imposibil. Adevărat este cuvântul Domnului: Aceia trec prin viață nevătămați, care, potrivit poruncii Domnului, se leapădă de toate poftele lumii, de plăcerile, preocupările și legăturile ei, care numai pe El Îl au înaintea ochilor, care doresc să împlinească poruncile Lui, care nu-și îngăduie să pună alături de acea iubire ceva din poftele sau dorințele acestui veac, aceia dobândesc Împărăția lui Dumnezeu.”
Sfântul Vasilie cel Mare, Omilii și cuvântări, omilia a XIII-a, I, în Părinți și Scriitori Bisericești (1986), vol. 17, p. 489
„La viață te chemăm, omule! Pentru ce nu răspunzi la chemare? Ești chemat la împărtășirea bunătăților. Pentru ce treci cu vederea darul? Împărăția Cerurilor este deschisă. Nemincinos este Cel Care te cheamă. Calea este ușoară; nu-i nevoie de timp, de cheltuieli, de oboseală. Pentru ce întârzii? Pentru ce amâni? Pentru ce te temi de jug, ca o junică nepusă la jug? Jugul Meu este bun; sarcina ușoară (Matei 11, 30). Nu strivește grumazul, ci-l slăvește.”
Sfântul Vasilie cel Mare, Regulile mari, Cuvânt înainte, Cap. II, în Părinți și Scriitori Bisericești (1989), vol. 18, p. 212
„Noi spunem, într-adevăr, că dorim Împărăția Cerurilor, dar nu ne îngrijim s-o dobândim cu acele fapte cu care este cu putință să se realizeze aceasta; ci, fără să ne ostenim deloc pentru împlinirea poruncilor Domnului, ne închipuim, cu deșertăciunea minții noastre, că vom primi onoruri egale cu cei care s-au împotrivit păcatului până la moarte. Cine, stând în casă sau dormind în timpul semănatului, și-a umplut brațul cu snopi în timpul secerișului? Cine a cules via pe care n-a plantat-o și n-a cultivat-o? Fructele sunt ale acelora ale cărora sunt și ostenelile; onorurile și cununile sunt ale învingătorilor. Cine îl va încununa vreodată pe cel care nici măcar nu s-a înarmat pentru întâmpinarea dușmanului? Căci nu trebuie numai să învingi, ci să și lupți legal, după cum spune Apostolul. Aceasta înseamnă să nu se treacă cu vederea nici cel mai mic punct din câte s-au poruncit, ci să se îndeplinească totul așa cum ni s-a poruncit.”
Sursa: http://ziarullumina.ro.
