Ce poate face credința
„În vremea aceea, pe când Se întorcea în cetate, Iisus a flămânzit; și, văzând un smochin lângă cale, S-a dus la el, dar n-a găsit nimic în el decât numai frunze, și i-a zis: De acum înainte să nu mai fie rod din tine în veac! Și smochinul s-a uscat îndată. Văzând aceasta, Ucenicii s-au minunat, zicând: Cum s-a uscat smochinul de îndată? Iar Iisus, răspunzând, le-a zis: Adevărat grăiesc vouă: Dacă veți avea credință și nu vă veți îndoi, veți face nu numai ce s-a făcut cu smochinul, ci și muntelui acestuia de veți zice: Ridică-te și aruncă-te în mare, va fi așa. Și toate câte veți cere, rugându-vă cu credință, veți primi.”
Cunoașterea lui Dumnezeu din lucrările Lui
Sfântul Vasilie cel Mare, Epistole, epistola 234, I, în Părinți și Scriitori Bisericești (2010), vol. 3, pp. 374-375
„Te închini cui știi, sau cuiva pe care nu-l cunoști? Dacă răspunzi: Mă închin celui pe care-l cunosc, atunci ți se poate riposta imediat: Ce fel de ființă are cel căruia te închini? Iar dacă vei mărturisi că nu-i cunoști ființa, ți se va putea întoarce întrebarea: Atunci cum cinstești pe cineva pe care nu-l cunoști?
Noi însă spunem despre cunoaștere că poate fi înțeleasă în multe feluri. E drept că spunem că noi cunoaștem mărirea și puterea lui Dumnezeu, înțelepciunea, bunătatea și purtarea de grijă pe care o are față de noi, precum și dreptatea cu care judecă El toate, dar Însăși ființa lui Dumnezeu n-o putem cunoaște; așa încât felul cum a fost pusă întrebarea constituie o cursă. Pentru că, dacă afirmă cineva că nu cunoaște ființa lui Dumnezeu, prin aceasta, el nu vrea să spună că n-are nicio cunoștință despre El, pe motivul că ideea de Dumnezeu decurge din multele însușiri pe care le-am enumerat mai sus. Dar – îți va spune – Dumnezeu e simplu, chiar dacă toate cele enumerate adineauri țin strâns de ființa Lui. Iată un sofism care ascunde mii de absurdități. Căci e discutabil dacă toate cele enumerate sunt sau nu numiri ale uneia și aceleiași ființe, dacă se acoperă între ele, pe de o parte, frica de Judecata Lui cu iubirea de oameni, dreptatea cu puterea de creație, atotștiința cu răsplătirea, mărirea Lui cu Pronia Lui, sau dacă nu cumva desemnăm prin fiecare din acestea însăși ființa Lui. Pentru că, dacă afirmăm așa ceva, atunci nu trebuie să ne mai întrebăm dacă cunoaștem într-adevăr ființa lui Dumnezeu, ci să ne întrebăm dacă cunoaștem pe Dumnezeu ca neînduplecat în dreptatea Lui ori ca îndelung-milostiv în iubirea Lui. Aceasta într-adevăr putem mărturisi că o cunoaștem. Dacă însă ei susțin că ființa Lui este cu totul altceva, atunci să nu ne mai înșele pe noi înșine făcând caz de simplitatea lui Dumnezeu. Pentru că, într-adevăr, s-a spus că una este ființa lui Dumnezeu și cu totul altceva însușirile pe care le-am enumerat. Căci lucrările sunt diferite, pe câtă vreme ființa e simplă, iar noi putem afirma că din lucrări Îl cunoaștem pe Dumnezeu, pe când de ființa Lui nu suntem în stare să ne apropiem, pentru că lucrările Lui sunt cele care coboară spre noi, dar ființa Lui rămâne inaccesibilă.”
Sursa: http://ziarullumina.ro
