„În vremea aceea s-au apropiat de Iisus saducheii, cei ce zic că nu este înviere, și L-au întrebat, zicând: Învățătorule, Moise a zis: «Dacă cineva moare neavând copii, fratele lui să ia de soție pe cea văduvă și să ridice urmași fratelui său». Deci erau la noi șapte frați; și cel dintâi s-a însurat și a murit și, neavând urmaș, a lăsat pe femeia sa fratelui său. Asemenea și al doilea și al treilea, până la al șaptelea. În urma tuturor a murit și femeia. La înviere, deci, a căruia dintre cei șapte va fi femeia? Căci toți au avut-o de soție. Răspunzând, Iisus le-a zis: Vă rătăciți, neștiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. Căci la înviere nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca Îngerii lui Dumnezeu în cer. Iar despre învierea morților, oare n-ați citit ce vi s-a spus vouă de Dumnezeu, zicând: «Eu sunt Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov»? Dumnezeu nu este Dumnezeul morților, ci al celor vii. Iar mulțimile, ascultându-L, erau uimite de învățătura Lui.”
Ziua Învierii
Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Treia, Cap. 6, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, p. 360
„Căci ziua a șaptea înseamnă timpul venirii Mântuitorului nostru, zi în care ne vom odihni întru sfințenie, încetând lucrările păcatului și primind spre hrană siguranța credinței și cunoștința începută deja prin Lege, culeasă dintr-o necesitate încă în timpul ei, dar devenită o hrană mai strălucitoare și o pâine adevărată din cer la sfârșitul ei. Mana se culege în măsură îndoită înainte de sfânta zi a șaptea. Prin aceasta vei înțelege că, închizându-se Legea spre sfârșitul timpului și începând sfânta zi a șaptea, adică venirea lui Hristos, se vor afla în măsură îndoită bunătățile din cer și harul va fi îndoit, aducând, pe lângă cele folositoare din Lege, și învățătura evanghelică.”
Sfântul Iustin Martirul și Filozoful, Dialogul cu iudeul Tryfon, Partea Întâi, XXIV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1980), vol. 2, p. 117
„O, bărbați, ne-ar fi cu putință să dovedim, am zis eu, că ziua a opta avea o taină mai mare decât cea de a șaptea.”
„Taina” aceasta este explicată de Sfântul Iustin, în cap. XLI, 4. Hristos nu avea să învieze în ziua a „şaptea”, adică sâmbăta, ci în ziua a „opta”. De altă parte, circumcizia ordonată pentru ziua a „opta” înseamnă, în acelaşi timp, Învierea lui Hristos, care este adevărata circumcizie spirituală.
Sfântul Chiril al Alexandriei, Închinare în Duh și Adevăr, Cartea a Doua, în Părinți și Scriitori Bisericești (1991), vol. 38, pp. 71-72
„Foarte limpede ne-a arătat Dumnezeu și timpul în care se produce prefacerea tuturor în ceva mai înalt, și modul înnoirii, când zice: Și va fi de la ziua a opta și după aceea vor aduce preoții arderile de tot pe Altar și cele ale mântuirii voastre, și vă voi primi pe voi, zice Domnul (Ezechiel 43, 27). Ziua a opta a numit timpul Învierii Mântuitorului nostru, în care se vor aduce arderile de tot, adică desăvârșita și totala afierosire lui Dumnezeu a celor credincioși și aducerea duhovnicească de daruri primită de Dumnezeu.”
Sursa: http://ziarullumina.ro
