Iisus mustră pe cărturari și farisei
„Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Pentru că închideți Împărăția Cerurilor înaintea oamenilor; voi nu intrați și nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsați. Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că mâncați casele văduvelor și cu fățărnicie vă rugați îndelung; pentru aceasta mai multă osândă veți lua. Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că înconjurați marea și uscatul ca să faceți un ucenic și, dacă l-ați făcut, îl faceți fiu al gheenei, de două ori mai mult decât voi. Vai vouă, călăuze oarbe, care ziceți: Cel ce se va jura pe Templu nu este cu nimic legat, dar cel ce se va jura pe aurul Templului este legat. Nebuni și orbi! Ce este mai mare, aurul sau Templul care sfințește aurul? Ziceți iar: Cel ce se va jura pe Altar cu nimic nu este vinovat, dar cel ce se va jura pe darul ce este deasupra Altarului este vinovat. Nebuni și orbi! Ce este mai mare, darul sau Altarul care sfințește darul? Deci, cel ce se jură pe Altar se jură pe el și pe toate câte sunt deasupra lui. Și cel ce se jură pe Templu se jură pe el și pe Cel care locuiește în el. Cel ce se jură pe cer se jură pe Tronul lui Dumnezeu și pe Cel ce șade pe el.”
Viclenia cu chip de bunătate
Sfântul Chiril al Alexandriei, Închinare în Duh și Adevăr, Cartea a Șaptea, în Părinți și Scriitori Bisericești (1991), vol. 38, p. 246
„Cel ce se sârguiește drept să dobândească cunoștința dreptății și ține să se distingă în iubirea de frați trebuie să apară statornic și întărit și așa cum este, nu schimbăcios, nici ușuratic, nici cu o bunătate prefăcută, vrând să-și acopere chipul de lup într-o piele de oaie; ci mai degrabă să se silească să aibă descoperită și fără pată libertatea felului propriu de a fi. De aceea zice legea: Să nu umbli cu viclenie în neamul tău, și să nu urăști pe fratele tău în inima ta (Levitic 19, 17). Tot aceasta o poruncește și altfel: Să nu pui pe tine haină țesută din două feluri (Levitic 19, 19). Și iarăși: Să nu te îmbraci cu haină țesută din lână și in (Deuteronom 22, 11). Căci amăgirea și viclenia cu chip de bunătate reprezintă cu adevărat păcat foarte greu și mai mare decât toată prihana și un lucru din cele mai urâte lui Dumnezeu, având ca soră fața îndoită a sufletului și a gândurilor și schimbarea neîncetată, care stârnesc mânia dumnezeiască a minții preacurate. Căci zice despre unii: Săgeată ucigătoare: este limba lor; viclenie sunt cuvintele gurii lor; aproapelui său îi grăiește cuvinte de pace și în sine are dușmănia. Să nu-i cercetez pe ei? zice Domnul. Sau nu se va răzbuna întru poporul acesta sufletul Meu? (Ieremia 9, 8). Iar David zice că cel nevinovat cu mâinile și curat la inimă, care nu a viclenit în limba lui și nu a făcut răul aproapelui său, se va sui în muntele Domnului (Psalmi 14, 3-4). Astfel legea îi interzice omului ca un lucru prea urât și necuvenit a umbla cu viclenii, adică a viețui fățarnic și a-și lua chipul dreptății și a păgubi pe frați, disprețuind legile iubirii.”
Sursa: http://ziarullumina.ro
