Evanghelia zilei (Matei 24, 1–13)

Semnele venirii lui Hristos

„În vremea aceea s-au apropiat de Iisus Ucenicii Lui ca să-I arate clădirile Templului. Dar Iisus le-a zis: Vedeți toate acestea? Adevărat grăiesc vouă: Nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu se risipească. Și șezând El pe Muntele Măslinilor, au venit la El Ucenicii, deoparte, zicând: Spune nouă, când vor fi acestea și care este semnul venirii Tale și al sfârșitului veacului? Răspunzând, Iisus le-a zis: Vedeți să nu vă amăgească cineva. Căci mulți vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos, și pe mulți îi vor amăgi. Și veți auzi de războaie și de zvonuri de războaie; luați seama să nu vă înspăimântați, căci trebuie să fie toate, dar încă nu este sfârșitul. Căci se va ridica neam peste neam și împărăție peste împărăție și vor fi foamete și ciumă și cutremure pe alocuri. Dar toate acestea sunt începutul durerilor. Atunci vă vor da pe voi spre asuprire și vă vor ucide și veți fi urâți de toate neamurile pentru numele Meu. Atunci mulți se vor sminti și se vor vinde unii pe alții; și se voi urî unii pe alții. Și mulți proroci mincinoși se vor ridica și vor amăgi pe mulți. Iar din pricina înmulțirii fărădelegii, iubirea multora se va răci. Dar cel care va răbda până la sfârșit, acela se va mântui.”


Semnele celei de-a doua veniri

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XX, VI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 270-271

„Cea mai mare parte din semnele sfârșitului lumii s-au împlinit: Evanghelia s-a propovăduit în întreaga lume, au fost războaie, cutremure, foamete; așa că nu mai este mult până la sfârșit. Nu vezi semnele? (…) Nici cei de pe timpul lui Noe n-au văzut semnele prevestitoare ale prăpădului aceluia, ci continuau să joace, să mănânce, să se însoare și să-și facă treburile lor obișnuite; și au fost surprinși așa de pedeapsa aceea înfrico­șătoare. La fel și cei din Sodoma; se desfătau și nu se sinchiseau de cele ce se petreceau în jurul lor și au fost făcuți scrum de fulgerele coborâte atunci din cer. Gândindu-ne, dar, la toate acestea, să ne pregătim pentru plecarea noastră din lumea aceasta.”

Învățătură a celor doisprezece Apostoli, Cap. XVI, 1-8, în Părinți și Scriitori Bisericești (1979), vol. 1, p. 34

„Sporind fărădelegea, se vor urî unii pe alții și se vor prigoni și se vor vinde și atunci se va arăta înșelătorul lumii, ca fiu al lui Dumnezeu, și va face semne și minuni; și pământul va fi dat în mâinile lui și va face lucruri nelegiuite, care nu s-au făcut niciodată din veac.”

Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Despre Întruparea Domnului, Cartea a VI-a, Cap. XXII, 2-4, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 57, p. 852

„(…) Astfel este în toate scrierile sfinte unificat și încorporat Domnul, ca om în Dumnezeu, încât nimeni nu poate să-L deosebească nici în timp pe om de Dumnezeu, nici în pătimire pe Dumnezeu de om. Dacă te uiți la timp, vei găsi întotdeauna pe Fiul Omului împreună cu Fiul lui Dumnezeu, iar dacă ai în vedere pătimirea, Îl vei afla întotdeauna pe Fiul lui Dumnezeu împreună cu Fiul Omului. În așa fel este unit și nedespărțit în Hristos Fiul Omului și Fiul lui Dumnezeu, încât, precum arată Scriptura, nu poate fi despărțit nici omul de Dumnezeu în timp, nici Dumnezeu de om în pătimire. De aceea este scris: Nimeni nu s-a suit în cer decât Cel Care S-a coborât din cer, Fiul Omului, Care este în cer (Ioan 3, 13). Așadar, pe când Fiul lui Dumnezeu vorbea pe pământ, dădea mărturie că în cer este Fiul Omului și că același Fiu al Omului, despre Care spunea că Se va sui la cer, S-a coborât din cer. Sau: Dacă veți vedea pe Fiul Omului suindu-Se acolo unde era mai înainte? (Ioan 6, 62)”. 

Sursa: http://ziarullumina.ro

Previous Post

Apostolul zilei (I Corinteni 4, 17-21; 5, 1-5)

Next Post

Despre o prietenie până dincolo de mormânt

Related Posts
Total
0
Share