Evanghelia zilei (Matei 5, 33-41)

Să nu vă jurați!

„Zis-a Domnul: Ați auzit că s-a zis celor de demult: «Să nu juri strâmb, ci să ții înaintea Domnului jurămintele tale». Eu însă vă spun vouă: Să nu vă jurați nicidecum, nici pe cer, fiindcă este tronul lui Dumnezeu, nici pe pământ, fiindcă este așternut al picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, fiindcă este cetate a Marelui Împărat, nici pe capul tău să nu te juri, fiindcă nu poți să faci un fir de păr alb sau negru. Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; și ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea este de la cel viclean. Ați auzit că s-a zis: «Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte». Eu însă vă spun: Nu vă împotriviți celui rău; iar cui te lovește peste obrazul drept, întoarce-i și pe celălalt. Celui ce voiește să se judece cu tine și să-ți ia haina, lasă-i și cămașa. Iar dacă te va sili cineva să mergi o mie de pași, mergi cu el două mii.”


Cum procedăm dacă ne jurăm din neglijență

Sfântul Vasilie cel Mare, Epistole, epistola 199, XXIX, în Părinți și Scriitori Bisericești (2010), vol. 3, p. 301

„Dregătorilor care se jură să facă rău supușilor la fel li se cade aplicat un leac în stare să-i vindece de o boală care trebuie tratată cu cea mai mare grijă. Tratamentul lor e de două feluri: mai întâi, să-i înveți să nu se mai jure, al doilea, să nu stăruiască în hotărârile cele rele. De aceea, dacă cineva a avut inten­ția de mai înainte ca printr-un jurământ să facă rău altuia, acela să-și dovedească părerea de rău pentru nesocotința cu care a făcut acel jurământ, dar să nu folosească evlavia drept pretext ca să-și respecte jurământul. Irod n-a avut niciun folos că și-a respectat jurământul, căci, pentru ca să nu și-l calce, s-a făcut ucigașul Prorocului. O dată pentru totdeauna jurământul a fost interzis, dar cu atât mai mult trebuie osândită nenorocirea care s-a făcut. De aceea, cel care s-a jurat trebuie să se căiască, nu să se zbată să facă și mai mare nelegiuirea. Cercetează-i numai absurditatea și vei vedea: de s-ar jura cineva să scoată ochii fratelui, oare ar fi bine dacă s-ar înfăptui una ca aceasta? Dar de s-ar jura cineva să ucidă? Dar dacă – pe scurt – ar făgădui cineva prin jurământ să calce orice poruncă? Juratu-m-am și m-am hotărât nu ca să săvârșesc păcatul, ci ca să păzesc judecățile dreptății Tale (Matei 14, 7; Psalmi 118, 106). Și după cum avem datoria de a întări porunca prin nestrămutate hotărâri, tot așa trebuie să nimicim și să stârpim în tot chipul păcatul.”

Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Partea a II-a, A doua convorbire cu părintele Iosif, Cap. XXV, 5-6, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, p. 610

„(…) Și bărbații cuvioși, și Îngerii, și chiar Dumnezeu Cel Atotputernic și-au schimbat adesea hotărârile luate. (…) Suntem de părere că nu trebuie imitată acea ușurință a unui jurământ pripit, care a fost făcut sub starea unei tulburări sufletești.”

Sursa: http://ziarullumina.ro

Total
120
Shares
Previous Post

Cuviosul Porfirie – „Voi sunteți prietenii Mei, nu țin iadul în mână, nu vă înfricoșez”

Next Post

Rugăciunea este cel mai eficient mod de rezolvare a tuturor problemelor

Related Posts