„Zis-a Domnul: Ați auzit că s-a zis celor de demult: «Să nu juri strâmb, ci să ții înaintea Domnului jurămintele tale». Eu însă vă spun vouă: Să nu vă jurați nicidecum, nici pe cer, fiindcă este tronul lui Dumnezeu, nici pe pământ, fiindcă este așternut al picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, fiindcă este cetate a marelui Împărat, nici pe capul tău să nu te juri, fiindcă nu poți să faci un fir de păr alb sau negru. Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; și ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, este de la cel viclean. Ați auzit că s-a zis: «Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte». Eu însă vă spun: Nu vă împotriviți celui rău; iar cui te lovește peste obrazul drept, întoarce-i-l și pe celălalt. Celui ce voiește să se judece cu tine și să-ți ia haina, lasă-i și cămașa. Iar dacă te va sili cineva să mergi o mie de pași, mergi cu el două mii.”
Când se poate încălca jurământul
Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Partea a II-a, A doua convorbire cu părintele Iosif, Cap. XXV, 5-9, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, pp. 610-611
„(…) Și bărbații cuvioși, și Îngerii, și chiar Dumnezeu Cel Atotputernic și-au schimbat adesea hotărârile luate. Fericitul David a hotărât cu jurământ zicând: Așa să facă Dumnezeu rău vrăjmașilor lui David și mai multe să facă, dacă voi lăsa până mâine un singur om din toți cei ce țin de Nabal (I Regi 25, 22). Dar, îndată intervenind Abigail, soția acestuia, și rugându-se pentru el, David a slăbit amenințările și a revenit asupra celor spuse, socotind că e mai bine să-l creadă cineva că-și calcă hotărârile, decât să-și păstreze credința față de jurământul său, printr-o faptă de cruzime. Viu este Domnul, a zis el, dacă n-ai fi venit repede în calea mea, n-ar fi rămas până în zori Nabal (I Regi 25, 34). Precum suntem de părere că nu trebuie imitată acea ușurință a unui jurământ pripit, care a fost făcut sub starea unei tulburări sufletești, tot așa credem că trebuie să fie pildă slăbirea și îndreptarea unei hotărâri. Vasul de bună alegere (Apostolul Pavel), scriind corintenilor, (…) le declară cu jurământ de ce a socotit că e mai bine să treacă peste cuvântul dat, decât să aducă o grea tristețe discipolilor prin venirea sa (II Corinteni 1, 15-23). Când îngerii au refuzat să intre în casa lui Lot din Sodoma, zicând către el: Nu vom intra, ci vom poposi în piață (Facerea 19, 2), la rugămințile lui stăruitoare sunt înduplecați și-și schimbă cuvântul dat. (…) Dacă ei știau că vor poposi la el, au refuzat printr-o scuză fățarnică invitația; iar dacă se scuzau cu adevărat, este foarte limpede că și-au schimbat hotărârea. Credem că Sfântul Duh ne-a dat în cărțile sfinte aceste exemple pentru a ne învăța să nu rămânem cu încăpățânare în hotărârile noastre, ci să le supunem propriei noastre judecăți, păstrând-o pe aceasta liberă de lanțul oricărei legi, pentru ca să fie gata de a răspunde la orice chemare și să nu refuze, sau să amâne de a trece fără întârziere la ceea ce dreapta ei chibzuială va găsi trebuitor.”
Sursa: http://ziarullumina.ro.
