Evanghelia zilei (Matei 6, 1-13)

Rugăciunea domnească

„Zis-a Domnul: Luați aminte ca faptele dreptății voastre să nu le faceți înaintea oamenilor, ca să fiți văzuți de ei; altfel, nu veți avea plată de la Tatăl vostru Cel din ceruri. Deci, când faci milostenie, nu trâmbița înaintea ta, cum fac fățarnicii în sinagogi și pe ulițe, ca să fie slăviți de oameni; adevărat grăiesc vouă: și-au luat plata lor. Tu însă, când faci milostenie, să nu știe stânga ta ce face dreapta ta, ca milostenia ta să fie într-ascuns, iar Tatăl tău, Care vede în ascuns, îți va răsplăti ție. Iar când te rogi, nu fi ca fățarnicii, cărora le place, prin sinagogi și pe la colțurile piețelor, stând în picioare, să se roage, ca să se arate oamenilor; adevărat grăiesc vouă: și-au luat plata lor. Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta și, închizând ușa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, și Tatăl tău, Care vede în ascuns, îți va răsplăti ție. Când vă rugați, nu spuneți multe, ca păgânii, căci ei cred că în multa lor vorbărie vor fi ascultați. Deci nu vă asemănați lor, că știe Tatăl vostru cele de care aveți trebuință, mai înainte ca să cereți voi de la El. Deci voi așa să vă rugați: Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău; vie Împărăția Ta; facă-se voia Ta, precum în cer și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi; și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri; și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean. Că a Ta este Împărăția și puterea și slava în veci. Amin!”


Tatăl nostru

Tertulian, Despre rugăciune, VI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1981), vol. 3, p. 233

„Cât de frumos a rânduit Înțe­lep­ciunea divină șirul cererilor din rugăciune, pentru ca, după cele cerești, adică după numele lui Dum­nezeu, după voința și Împă­răția lui Dumnezeu să facă loc și cererii pentru trebuințe pămân­tești (Matei 6, 33). Căci spusese Domnul: Căutați mai întâi Împă­răția și atunci vi se vor adăuga și acestea. De altfel, pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi trebuie s-o înțelegem mai degrabă pe plan spiritual. Hristos este pâinea noastră, fiindcă El este viața și pâinea vieții. Eu sunt – a zis El – pâinea vieții (Ioan 6, 35) și ceva mai ­înainte: Pâinea este cuvântul lui Dumnezeu Celui viu, care a coborât din cer (Ioan 6, 33), fiindcă și trupul Lui este socotit în pâine: Acesta este trupul Meu (Matei 26, 26; Luca 22, 19). Astfel, cerând pâinea cea de toate zilele, cerem veșnicia lui Hristos și nedespărțirea de trupul Lui. Dar fiindcă aceste cuvinte se iau și în sens concret, carnal, învățătura spirituală nu poate fi desprinsă de religie. Rugăciunea recomandă să cerem pâine, fiindcă ea singură este necesară credincioșilor, căci neamurile caută din celelalte.”

Sfântul Ciprian, Despre rugăciunea domnească, II, în Părinți și Scriitori Bisericești (1981), vol. 3, pp. 464-465

„Care rugăciune poate fi spirituală, dacă nu cea care ne-a fost dată de Hristos, Cel ce ne-a trimis și pe Duhul Sfânt? Care rugăciune către Tatăl poate fi adevărată, dacă nu cea care a fost exprimată prin gura Fiului Său, care este El Însuși Adevărul?”

Sursa: http://ziarullumina.ro

Total
25
Shares
Previous Post

Să nu deschidem multe fronturi!

Next Post

Despre bucurie ca rod al Duhului Sfânt

Related Posts