„Zis-a Domnul: Luați aminte ca faptele dreptății voastre să nu le faceți înaintea oamenilor, ca să fiți văzuți de ei; altfel, nu veți avea plată de la Tatăl vostru Cel din ceruri. Deci, când faci milostenie, nu trâmbița înaintea ta, cum fac fățarnicii în sinagogi și pe ulițe, ca să fie slăviți de oameni; adevărat grăiesc vouă: și-au luat plata lor. Tu însă, când faci milostenie, să nu știe stânga ta ce face dreapta ta, ca milostenia ta să fie într-ascuns, iar Tatăl tău, Care vede în ascuns, îți va răsplăti ție. Iar când te rogi, nu fi ca fățarnicii, cărora le place, prin sinagogi și pe la colțurile piețelor, stând în picioare, să se roage, ca să se arate oamenilor; adevărat grăiesc vouă: și-au luat plata lor. Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta și, închizând ușa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, și Tatăl tău, Care vede în ascuns, îți va răsplăti ție. Când vă rugați, nu spuneți multe, ca păgânii, căci ei cred că în multa lor vorbărie vor fi ascultați. Deci nu vă asemănați lor, că știe Tatăl vostru cele de care aveți trebuință, mai înainte ca să cereți voi de la El. Deci voi așa să vă rugați: Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău; vie Împărăția Ta; facă-se voia Ta, precum în cer și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi; și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri; și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean. Că a Ta este Împărăția și puterea și slava în veci. Amin.”
Făgăduința și rugăciunea
Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre Rugăciunea Domnească, Cuvântul al II-lea, în Părinți și Scriitori Bisericești (2022), vol. 21, pp. 203-204
„Când vă rugați (Matei 6, 9), zice; n-a zis: Când făgăduiți. Căci se cuvine să fi înfăptuit ceva prin făgăduință înainte de a te apropia de Dumnezeu. Care e deci deosebirea de înțeles a acestor numiri? Făgăduința este dăruirea vreunui lucru din cele închinate din evlavie. Iar rugăciunea este cererea unor bunătăți, înfățișată prin rugăciune lui Dumnezeu. Deoarece avem nevoie de îndrăzneală când ne apropiem de Dumnezeu cu cererile pentru cele ce ne sunt de folos, e de trebuință să premeargă făgăduința, pentru ca, împlinind ceea ce ține de noi, să îndrăznim apoi să cerem să primim în schimb ceea ce e al lui Dumnezeu. De aceea zice prorocul: Da-voi Ție făgăduințele mele, pe care le-au osebit buzele mele (Psalmul 65, 12-13). și: Făgăduiți și dați Domnului Dumnezeului nostru (Psalmul 75, 11). Dar și în multe alte locuri ale Scripturii se poate vedea acest înțeles al cuvântului amintit, ca să cunoaștem că el înseamnă, cum s-a spus, o făgăduință plină de mulțumire a unei dăruiri. Iar rugăciunea tălmăcește ceea ce îi vine cuiva de la Dumnezeu după împlinirea făgăduinței. Cuvântul ne învață deci să nu cerem de la Dumnezeu ceva înainte de a-I aduce Lui ca dar ceva din cele hărăzite. Întâi trebuie să făgăduim, apoi să cerem.”
Sursa: http://ziarullumina.ro
