„Zis-a Domnul: Luați aminte ca faptele dreptății voastre să nu le faceți înaintea oamenilor, ca să fiți văzuți de ei; altfel, nu veți avea plată de la Tatăl vostru Cel din ceruri. Deci, când faci milostenie, nu trâmbița înaintea ta, cum fac fățarnicii în sinagogi și pe ulițe, ca să fie slăviți de oameni; adevărat grăiesc vouă: și-au luat plata lor. Tu însă, când faci milostenie, să nu știe stânga ta ce face dreapta ta, ca milostenia ta să fie într-ascuns, iar Tatăl tău, Care vede în ascuns, îți va răsplăti ție. Iar când te rogi, nu fi ca fățarnicii, cărora le place, prin sinagogi și pe la colțurile piețelor, stând în picioare, să se roage, ca să se arate oamenilor; adevărat grăiesc vouă: și-au luat plata lor. Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta și, închizând ușa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, și Tatăl tău, Care vede în ascuns, îți va răsplăti ție. Când vă rugați, nu spuneți multe, ca păgânii, căci ei cred că în multa lor vorbărie vor fi ascultați. Deci nu vă asemănați lor, că știe Tatăl vostru cele de care aveți trebuință, mai înainte ca să cereți voi de la El. Deci voi așa să vă rugați: Tatăl nostru, Care ești în Ceruri, sfințească-se numele Tău; vie Împărăția Ta; facă-se voia Ta, precum în cer și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi; și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri; și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean. Că a Ta este Împărăția și puterea și slava în veci. Amin.”
Tatăl nostru
Sfântul Ciprian, Despre rugăciunea domnească, VIII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1981), vol. 3, p. 468
„Rugați-vă – zice – așa: Tatăl nostru care ești în Ceruri. Omul nou, renăscut și redat lui Dumnezeu prin grația Lui, spune în primul rând tată, fiindcă de acum a început să fie fiu. La ale Sale proprii – zice – a venit și ai Săi nu L-au primit. Tuturor celor ce l-au primit le-a dat puterea să devină fiii lui Dumnezeu, care cred în numele Lui (Ioan 1, 11-12). Așadar, cel ce a crezut în numele Lui și a devenit fiu al lui Dumnezeu de aici trebuie să înceapă, ca să aducă mulțumiri și să mărturisească anume că el este fiul lui Dumnezeu, când numește pe Dumnezeu din cer tată al lui.”
Sfântul Ciprian, Despre rugăciunea domnească, IX-X, în Părinți și Scriitori Bisericești (1981), vol. 3, p. 469
„(…) Mai întâi numim pe Tatăl care este în cer, dar adăugăm și-i spunem Tatăl nostru, adică al acelora care cred, care prin El au început să fie fiii lui Dumnezeu, renăscuți și sfințiți prin har duhovnicesc. Acest cuvânt îi vizează și-i acuză pe iudei, fiindcă nu numai că au disprețuit, lipsiți de credință, pe Hristos Cel anunțat de profeți și trimis mai întâi la ei, dar L-au și ucis cu cruzime. Ei nu mai pot să numească Tată pe Domnul, fiindcă Domnul îi respinge și-i înfierează zicând: Voi aveți ca tată pe diavolul și voiți să îndepliniți poftele tatălui vostru. Căci el de la început a fost ucigaș și nu a stat pe temelia adevărului, fiindcă nu este în el adevăr (Ioan 8, 44).
(…) Trebuie să ne amintim, frați prea iubiți, și să știm că atunci când spunem că Dumnezeu este Tatăl nostru, trebuie să ne purtăm ca fii ai lui Dumnezeu, pentru că așa cum nouă ne place că-L avem pe Dumnezeu ca Tată, la fel să-I placă și Lui că ne are pe noi fii. Să ne comportăm ca niște temple ale lui Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu să sălășluiască în noi.”
Sursa: http://ziarullumina.ro.
