„În vremea aceea, venind Iisus în casa lui Petru, a văzut pe soacra acestuia zăcând, cuprinsă de friguri. Și S-a atins de mâna ei și au lăsat-o frigurile, iar ea s-a ridicat și Îi slujea Lui. Și, făcându-se seară, au adus la El mulți demonizați și a scos duhurile cu cuvântul și pe toți cei bolnavi i-a vindecat, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin Isaia prorocul, care zice: «Acesta neputințele noastre a luat și bolile noastre le-a purtat». Și văzând Iisus mulțime împrejurul Lui, a poruncit ucenicilor să treacă de cealaltă parte a mării. Și, apropiindu-se un cărturar, I-a zis: Învățătorule, Te voi urma oriunde vei merge. Dar Iisus i-a răspuns: Vulpile au vizuini și păsările cerului cuiburi; Fiul Omului, însă, nu are unde să-Și plece capul. Un altul dintre ucenici I-a zis: Doamne, dă-mi voie întâi să mă duc și să îngrop pe tatăl meu. Iar Iisus i-a zis: Vino după Mine și lasă morții să-și îngroape morții lor. Și, intrând El în corabie, ucenicii Lui L-au urmat.”
Urmarea lui Hristos
Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Treia, Cap. IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, p. 315
„(…) cei ce Îl socotim pe Hristos Stăpân să fugim de neștiință și să ne alipim Lui prin răbdarea și prin nesocotirea greutăților, cum au făcut preaînțelepții ucenici. Să nu răbdăm nicidecum să ne despărțim de El, ci să strigăm prin înseși faptele noastre ceea ce a spus cu hotărâre Pavel: Cine ne va despărți pe noi de iubirea lui Hristos? (Rom. 8, 35). Să-I urmăm deci Lui și când este prigonit, și când fuge de uneltirile celor ce luptă împotriva Lui, ca să ne suim și în munte, și să ședem acolo împreună cu El, adică să ne ridicăm la harul prea strălucit și prea lăudat, pentru a împărăți împreună cu El, precum a spus El Însuși: Voi care Mi-ați urmat Mie în încercările Mele, când va ședea Fiul Omului pe Scaunul slavei Lui, veți ședea și voi pe douăsprezece scaune, judecând cele douăsprezece seminții ale lui Israel (Luca 22, 30). Aceste înțelesuri sunt indicate prin spusa că ucenicii s-au urcat cu Mântuitorul în munte și au șezut acolo împreună cu El.”
Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Treia, Cap. IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, p. 337
„Deci, cel ce voiește să meargă pe urmele lui Hristos și, după puterea omului, să imite modelul Lui să nu viețuiască cu iubire de slavă, să nu lucreze virtutea pentru a-și atrage laude, nici să nu aleagă o viață admirată ca fiind foarte nevoitoare, și să nu iubească a fi slăvit nici măcar cât de puțin pentru aceasta, ci să voiască să fie văzut numai de ochii Dumnezeirii, Care dezvăluie cele ascunse și face cunoscut ceea ce s-a împlinit pe nevăzute.”
Sursa: http://ziarullumina.ro
