– Gheronda, spuneţi-ne ceva despre Maica Domnului.
– Ce să vă spun? Mă puneţi într-o situaţie foarte grea. Ca să vorbească cineva despre Maica Domnului, trebuie să trăiască neîncetat harul părtășiei cu ea.
– Gheronda, și numele Maicii Domnului are putere duhovnicească, precum cel al lui Hristos?
– Da. Cel care are multă evlavie la Maica Domnului, când aude numele ei, se topește. Sau, dacă îl află undeva scris, îl sărută cu evlavie și inima lui tresaltă. Poate ca o slujbă întreagă, de la cap la coadă, să nu facă altceva decât să sărute neîncetat numele Maicii Domnului[1]. Și când se închină la Icoana ei, nu are sentimentul că este Icoană, ci însăși Maica Domnului, și se prăbușește la pământ, copleșit de dragostea ei.
– Gheronda, spuneţi-ne ceva despre pelerinajul pe care l-aţi făcut Sfinţia Voastră la Maica Domnului din Tinos.
– Ce să vă spun? O Icoană atât de mică și are atâta Har! Nu puteam să mă mai dezlipesc de ea. M-am dat la o parte puţin, ca să nu-i împiedic pe ceilalţi care voiau să se închine.
– Mulţi se smintesc, Gheronda, de faptul că la unee icoane făcătoare de minuni ale Maicii Domnului se află puse numeroase obiecte oferite de închinători.
– Să vă spun ce a păţit odată un închinător foarte simplu și evlavios. A mers la Mănăstirea Iviron și s-a închinat Maicii Domnului „Portăriţa”. Această Icoană este plină de monezi bizantine de aur. La întoarcere, mergând către Mănăstirea Stavronichita, au început să-l lupte gândurile. „Maica Domnului, a spus, eu voiam să te văd altfel: simplă, fără monezile de aur”. Dar ce credeţi că i s-a întâmplat? L-a apucat deodată o durere puternică, a ameţit și a căzut grămadă acolo, în mijlocul drumului. A început să ceară ajutor de la Maica Domnului, zicând: „Maica Domnului, fă-mă bine, că-ţi voi aduce doi galbeni!”. Atunci i-a apărut Maica Domnului și i-a spus: „Așa mi-au adus și alţii monezile. Crezi că eu le-am cerut? Crezi că eu le-am vrut?”. Și îndată durerea i-a încetat. Vedeţi, deoarece avea intenţie bună și multă credinţă, Maica Domnului l-a ajutat.
Eu, uneori acolo la Colibă, când vreau să mă rog Maicii Domnului, mă gândesc: „Cum să merg să mă rog ei așa, cu mâinile goale?” De aceea tai câteva flori sălbatice, le duc la Icoana ei și spun: „Maica Domnului, primește aceste flori din Grădina ta!”. Înainte de a merge în Sfântul Munte, îi auzeam pe unii spunând că este „Grădina Maicii Domnului” și mă așteptam să găsesc aici flori, pomi fructiferi etc. Când am ajuns aici și am văzut castani sălbatici, tot felul de arbuști, am înţeles că Grădina Maicii Domnului este duhovnicească. Mai târziu am simţit în ea și prezenţa Maicii Domnului.
– Cum să simt, Gheronda, prezenţa Maicii Domnului, ca să mi se încălzească inima?
– Pentru că porţi numele Maicii lui Hristos și al Maicii, după Har, a tuturor oamenilor, să o chemi mereu, zicând: „Maica Domnului, tu care ai binevoit să port numele tău, ajută-mă să trăiesc așa cum este bineplăcut ţie. Alţii sunt mișcaţi sufletește numai la auzul numelui tău, iar eu ce fac?” Fie ca Maica Domnului să rămână mereu lângă tine și să te acopere, ca pe puiul de găină, sub aripile ei îngerești.
[1] Stareţul, din multa evlavie faţă de Maica Domnului, uneori săruta continuu numele ei.
Extras din Despre rugăciune– Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos.
