Existența lui Dumnezeu

ÎNVĂȚĂTURA DESPRE DUMNEZEU

85. Ce se poate ști despre Dumnezeu cu mijloacele minții omenești sș ale firii înconjurătoare ?

Cu aceste mijloace noi știm că Dumnezeu există, dar nu știm ce este El, în Sine, în ființa Lui.

86. Este vreo deosebire între acest fel de a cunoaște existența lui Dumnezeu și cel dat prin Descoperirea dumnezeiască ?

Felul cunoașterii existenței lui Dumnezeu prin Descoperire e mai sigur și mai prețios, fiindcă această cunoaștere ne-o dă Dumnezeu Însuși și mintea noastră nu se mai îndoiește. Apoi pe când în Descoperirea dumnezeiască, cunoștința existenței lui Dumnezeu pleacă de la credință, ca să ajungă la cunoaștere, în aflarea existenței lui Dumnezeu pe calea firii, mintea pornește de la cunoaștere, spre a ajunge la credintă.

87. Prin ce arată firea existența lui Dumnezeu ?

Zidirea întreagă, de la făpturile ce!e mai mici până la cele mai mari, de la cele înzestrate cu mai puțină pricepere până la cele mai înțelepte, de la începutul lumii până astăzi, mărturișeste înțelepciunea, bunătatea și puterea Făcătorului. Sf. Scriptură ia firea ca mărturie a existenței lui Dumnezeu, când spune: “Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria” (Ps. XVIII, I).

Începând de la Sf. Irineu și până la Sf. Ioan Damaschin, toți Sf. Părinți și Scriitori bisericești dovedesc existența lui Dumnezeu, pe baza legii naturale sau firești. Sf. GRIGORIE TEOLOGUL spune: “Dar cu mult mai înainte decât acestea (adică cerul, luna, stelele), mai presus decât ele și izvor al lor este Ființa (lui Dumnezeu), care întrece orice cuprindere și orice înțelegere… Și privirea și legea firii ne învață ca Dumnezeu există și că El este cauza creatoare și susținătoare a lumii. Privirea (ne învață că există Dumnezeu) atunci când se așează pe cele văzute și bine fixate și care merg și care sunt, ca să zic așa, mișcate în chip nemișcat și sunt purtate. Iar legea naturală deduce din cele văzute și, rânduite pe Autorul lor” . Cunoștința despre Sine a dat-o Dumnezeu oamenilor, de la început, zice Sf. IOAN GURĂ DE AUR, dar păgânii atribuind această cunoaștere lemnelor și pietrelor, au nedreptățit adevărul. Această cunoaștere rămâne însă neschimbată, având slava ei nemișcată. Sf. PAVEL zice: “Ceea ce este, cunoscut despre Dumnezeu, arătat este întru dânșii, că Dumnezeu le-a arătat lor (Rom. I, 19). Cunoașterea lui Dumnezeu pe calea firii s-a dat oamenilor nu prin glas, ci prin așezarea făpturilor la mijloc, pentru ca și cel înțelept și cel fără minte, cunoscând cu privirea frumusețea celor văzute, să se ridice la Dumnezeu. Ordinea lucrurilor, schimbarea anotimpurilor, a atmosferei, calea armonioasă a elementelor, cursul ordonat al zilelor și al nopților, al lunilor și al anilor, grija pe care o minte atotînțeleaptă o are față de fiecare viețuitoare, supunerea tuturor față de om, dovedesc existența lui Dumnezeu. Zidirea, zice Sf. IOAN GURĂ DE AUR, ne duce ca de mână la cunoașterea lui Dumnezeu. Este o cunoaștere care pornește de la făpturi și se ridică până la Făcătorul firii.

88. Pe ce altă cale a firii știm că există Dumnezeu ?

Pe calea conștiinței, care, după firea văzută, este al doilea învățător al omului. Sf. IOAN GURĂ DE AUR și Sf. IOAN DAMASCHIN spun că ideea de Dumnezeu, cunoașterea lui Dumnezeu, este înnăscută în om. Sf. GRIGORIE TEOLOGUL observă că puterea din noi, înnăscuta tuturor, prima lege lipită de noi, care ne-a adus la Dumnezeu, prin cele văzute, este rațiunea.

89. Cunoaștem existența lui Dumnezeu numai pe calea firii ?

Noi cunoaștem existența lui Dumnezeu și pe calea Descoperirii sau Revelației dumnezeiești. Dumnezeu și-a descoperit existența Sa proorocilor, S-a arătat prin Fiul Său cel Întrupat și  Se va face cunoscut în Împărăția cerurilor “Duhul, zice Sf. IRINEU, pregătește pe om în Fiul, Fiul îl duce la Tatăl, iar Tatăl îi dă nestricăciunea pentru viața veșnică, pe care o capătă din faptul că vede pe Dumnezeu . Creștinismul lucrează în vederea cunoașterii mai presus de fire a lui Dumnezeu. Această cunoaștere este culmea fericirii noastre.

Previous Post

Incepătorii au nevoie de răbdare şi silire; iar începutul statornic e de mult folos. Şi cum că e cu neputinţă să-i urmeze lui Hristos cel care nu se pregăteşte mai întâi de moarte – part.2

Next Post

Viața Cuviosului Paisie Aghioritul – 14. Transmisionistul mărinimos

Related Posts
Total
0
Share