La “Masa cea de taină”
Adeseori venind,
De-a sufletului haină
Eu nu mi-am primenit.
Tu nu m-ai scos afară,
Ci- ca un Dumnezeu-
M-ai aşteptat că doară
Mă voi schimba şi eu.
Dar viaţa mea se trece,
Iar eu, nepocăit,
La inimă sunt rece,
Şi suflet ponosit.
Să nu mă pierzi, Cuvinte,
Pe mine, cel curvar,
Ci-mi dă mai înainte
Al pocăinţei dar!
Cu mila Ta cea sfântă
Mereu să mă stropeşti
Şi inima înfrântă
Să nu mi-o urgiseşti!
Tu eşti „Samarineanul”
Ce vii la Ierihon
Şi ne ridici la „hanul”
Cerescului Sion!
Deci, dară şi pe mine
Ridică-mă acum,
Că, iată, n-are cine
Să treacă azi pe drum!
Sfântul Ioan Iacob Hozevitul- Hrană duhovnicească, Editura Lumină din Lumină.
