De ce învaţă oamenii prin durere şi suferinţă, şi nu prin plăcere şi fericire?
Foarte simplu, fiindcă plăcerea şi fericirea obişnuiesc pe om cu mulţumirea cu lucrurile date în această lume, pe când durerea şi suferinţa împing pe om să caute o mai adâncă fericire dincolo de mărginirile lumii acesteia…
În durere şi suferinţă Hristos vorbeşte cu noi, şi pentru aceea bun este Dumnezeu că ni le dă; da, chiar şi răul – căci în toate acestea întrezărim câte ceva din ceea ce ar trebui să fie dincolo, dacă există cu adevărat ceea ce inimile noastre răvnesc aşa de mult.
Părintele Serafim Rose
