Un bărbat de 92 de ani, care arăta destul de bine, a venit astăzi la Azilul de bătrâni. Soția lui de 80 de ani murise de curând și este nevoit să-și părăsească casa. După ce a așteptat câteva ore în salonul azilului, a fost anunțat că mica sa cameră este liberă. Atunci el a zâmbit politicos.
După aceea am înaintat încet-încet către lift, sprijinindu-se de bastonul său, și i-am descris mica cameră și problema cu cearceaful care este agățat la fereastră în loc de perdea.
– Îmi place mult, spuse cu entuziasmul copilului de opt ani, care abia primise în dar un cățeluș.
– Domnule, încă nu ați văzut camera dvs. Peste puțin vom fi acolo, i-am spus.
– Aceasta nu are importanță, mi-a răspuns. Fericirea este ceva ce am ales mai dinainte. Dacă îmi va place camera sau nu, nu depinde de împodobirea ei sau de mobilă, ci mai degrabă depinde de felul în care m-am hotărât să o văd. Am hotărât deja în mintea mea că-mi place camera. Este o hotărâre pe care o iau în fiecare dimineață, atunci când mă trezesc. Pot să aleg dacă îmi voi petrece ziua în pat, numărând toate greutățile pe care le am cu mădularele trupului meu care nu mai funcționează așa de bine sau pot să mă scol și să-I mulțumesc lui Dumnezeu pentru toate mădularele trupului meu care funcționează bine. Fiecare zi este un dar și pe cât pot să-mi deschid ochii, mă voi concentra asupra noii zile și voi cugeta la toate binefacerile pe care Dumnezeu mi le-a dat viața mea. Bătrânețea este ca un cont bancar. Poți să scoți mai târziu ceea ce ai depus de-a lungul vieții.
Sfatul meu este să depui pe cât poți mulțumirea către Dumnezeu în contul tău cel ceresc. Îți mulțumesc că din partea ta completezi contul meu, pe care continui să-l completez.
Să-ți amintești aceste simple sfaturi pentru fericire:
- Eliberează-ți inima de ură.
- Eliberează-ți mintea de stres.
- Dăruiește mai mult.
- Așteaptă mai puțin de la ceilalți.
