Doi monahi, avva Isaia și avva Iosif, i-au adresat avvei Pimen, în contexte diferite, aceeași întrebare: ce se întâmplă cu gândurile necurate? Avva Pimen a răspuns folosind două analogii. Prima dată a zis: „Ce se întâmplă cu o ladă plină de haine? Dacă le lăsăm acolo, cu timpul putrezesc. La fel și gândurile murdare, dacă nu le întrupăm, cu timpul se strică ori se putrezesc”. A doua oară când este întrebat, zice: „Dacă cineva pune un șarpe sau un scorpion într-un vas și-l astupă, cu timpul, animalele vor muri. La fel și gândurile rele, izvodite de către demoni, dispar cu răbdare”.
Gândurile necurate sunt o realitate cu care se confruntă oricine. O parte importantă a războiului spiritual se poartă tocmai împotriva acestor gânduri murdare, care proliferează în subterana inimii noastre. Cei care cred că nu au gânduri necurate nu privesc cu suficient de multă atenție în interiorul inimii lor. Tocmai pentru că există, monahii deșertului practicau descoperirea gândurilor. Adică se destăinuiau în detaliu în fața unui monah experimentat, îmbunătățit. În acest proces de deschidere se aruncă o lumină puternică asupra subteranei lăuntrice, care încetează să mai fie un spațiu necunoscut, necartografiat și, pe alocuri, sălbatic.
La prima vedere, descoperirea gândurilor merge împotriva sfatului pe care îl dă avva Pimen, acela de a lăsa aceste gânduri ca pe niște haine într-o ladă, ori ca niște jivine otrăvitoare într-un vas. Detaliul revelator se află în primul răspuns, când zice că a le închide înseamnă a nu le întrupa, adică a nu le da curs. Gândurile au propria lor realitate și consistență. Forța lor stă tocmai în posibilitatea de a se întrupa. Gândurile au consecințe, chiar dacă nu se materializează, dar forța lor este totală în clipa în care prind contur și greutate. Gândurile trebuie cunoscute pentru a putea fi dezamorsate. Reprimarea lor în ignoranță le sporește puterea. Gândurile necurate trebuie descoperite cuiva cu experiență, pentru că ele sunt expresia fidelă a hăului nostru interior. Ele spun ceva despre noi, despre potențialul și dorințele noastre. Dar ele nu trebuie puse în aplicare. Dacă reușim să le cunoaștem și să nu le aplicăm, e ca și cum am închide un scorpion într-un urcior, unde s-ar sfârși încet-încet.
Pentru a putea să nu întrupăm gândurile necurate, e nevoie să le cunoaștem, pentru ca să nu ne ia prin surprindere. Abia când le vedem cu claritate, putem să le identificăm potențialul nociv și să începem, pas cu pas, dezamorsarea lor.
Pr. Paul Siladi
Sursa: http://ziarullumina.ro
