Homeopatia se bazeaza pe convingerea ca exista un Dumnezeu impersonal, alcatuit dintr-o substanta accesibila noua, caci substanta Lui dumnezeiasca este aceeasi cu cea a creaturilor Sale. Spre deosebire de homeopatie, Ortodoxia propovaduieste un Dumnezeu Personal, Proniator si diferit de creaturile Sale, unirea cu acestea avand loc numai prin Fiul Sau intrupat si prin harul necreat. Homeopatia sustine ca energia lui Dumnezeu este acelasi lucru cu substanta Lui, facand astfel din El un dumnezeu impersonal, de a carui substanta omul se poate impartasi. Ortodoxia invata ca omul se poate impartasi numai de harul dumnezeiesc necreat (energiile dumnezeiesti), iar nu si de substanta Lui (fiinta dumnezeiasca).
Homeopatia priveste omul si lumea holistic, toate fiind de aceeasi substanta cu Dumnezeul impersonal, din care se varsa o substanta care sustine viata. Tulburarea curgerii acestei substante dumnezeiesti provoaca boala. Kent, urmasul lui Hahnemann, spune: “Aceasta substanta este supusa schimbarilor, adica poate sa curga in ordine sau dezordine, poate sa fie bolnava sau normala.”
Aceasta “substanta dumnezeiasca”, care exista in om si la care reactioneaza medicamentul homeopat, este ceea ce homeopatia numeste “energie vitala” a omului. Aceasta “energie vitala” a homeopatilor este identica cu energiile din credintele orientale: energia “Ki Chi” a chinezilor; energia hinduista “prana” sau “kudalini”; energia “bioplasmatica”; energia “orgoni”, a lui Reih; forma energiei animale, care s-a numit “mesmerism”.
Unii homeopati o numesc “energie cosmica” si spun ca este aceeasi energie pe care: hindusii o numesc “prana”; Paracelsus o numeste “magnale”; Van Helmod ii spune “alcahest”; cabalistii o numesc “lumina stelelor”; alchimistii ii spun “azorth”; Fludd ii spune “spiritus”; Reihenbach o numeste “puterea fiintelor”; numita “magnetism animal”, la Mesmer; “energia vazduluilui”, “bioenergie” sau “substanta simpla”, la Suedeborg; “energie vitala”, “putere vitala” sau “corp vital”, la Institutia Vitalistica; “orgoni”, la Reih; “bioplasma”, la cercetatorii rusi; etc.
Unii homeopati privesc extazul yoghinilor ca pe un mod prin care cineva poate sa vina in contact cu aceasta “energie cosmica” si este subliniat ca astfel de situatii sunt extrem de revigorante.
Invatatura despre “energia vitala” izvoraste din teoria holistica asupra lumii (monism panteistic), care inspira, pe langa homeopatie, si toate sectele religioase ale tarilor orientale, ale caror credinte sunt absolut incompatibile cu Ortodoxia.
Potrivit homeopatilor, boala, inteleasa ca modificare a fluxului energetic al omului, poate fi observata si provocata de catre om insusi. La realizarea acestui lucru ajuta doi factori: autocunoasterea (tehnici rationale) si medicamentul homeopat. Potrivit unor homeopati, medicamentul homeopat este doar o alta cale de a obtine ceea ce ofera tehnicile religiilor orientale, adica autoevolutia.
Homeopatia incearca sa “elibereze” omul, tinta ei principala fiind sufletul pacientului, iar nu corpul lui. Astfel, homeopatia trateaza pornind de la suflet, catre ratiune si corp. Exista homeopati care compara modul de preluare a istoricului bolii de catre un homeopat cu un fel de spovedanie.
Potrivit teoriilor homeopate, cel care da tratamentul trebuie sa inteleaga ca el reprezinta un fel de “conducta” prin care curge spre bolnav puterea vindecatoare a vietii. Medicul homeopat trebuie sa fie un intelept sintetic si instruit spiritual. Deci, cel care trateaza va trebui sa urmeze o educatie psiho-spirituala, astfel incat sa dobandeasca o cunoastere adecvata, chiar din experientele lui personale. Acest lucru cere insa, din partea celui care trateaza, trairea unor fenomene “superioare” nivelului material al lucrurilor, prin care sa poate fi capabil sa treaca la o stare “superioara” a constiintei, ca sa-l trateze pe cel bolnav (samanism).
Pe scurt, putem rezuma astfel: Exista un dumnezeu impersonal, care este o putere universala (energie) care coincide cu universul (bio-energie); absolut tot ce se intampla este manifestarea acestei energii absolute; nu exista deosebire intre substanta lui Dumnezeu si cea a omului; Dumnezeu nu exista in afara omului. Cei care se ocupa cu misticismul invata ca omul, descoperindu-l pe “dumnezeu” si activand puterile care se ascund in interiorul lui, are puterea sa se vindece singur. Aceasta intelegere a omului si a lumii se incadreaza in categoria ideilor de tip new-age-ist (orientale).
Medicamentul homeopat, o materie “vrajita”
Potrivit homeopatilor, eficacitatea medicamentului homeopat tine de modul in care este preparat, adica de dinamismul metodei (nenumarate dizolvari si agitari ale “substantei”). Medicamentele homeopate depasesc insa chimia, implicand o adevarata alchimie.
Potrivit homeopatiei, efectul benefic al “medicamentului” se datoreaza proprietatilor dumnezeiesti ascunse ale materiei lui, care se activeaza prin dinamism. “Facem dinamism la medicamentele noastre pentru a putea ajunge pana la substanta simpla (dumnezeiasca)”, dupa cum explica James Tyler Kent.
Parintele homeopatiei, Friedrich Samuel Hahnemann, spune si el acelasi lucru: “Puterea medicamentoasa nu se afla in moleculele materiale ale acestor “medicamente”, care au fost dinamizate (agitate) si nici in suprafata lor fizica, ci este descoperita si eliberata din materia medicamentoasa care are cu atat mai mare actiune, cu cat mai libera si nemateriala s-a facut prin dinamism. (…) Agitarea substantei medicamentoase dezvaluie puterile ei medicamentoase din ce in ce mai mult, pana cand se spiritualizeaza materia. (…) Cu modul de preparare prin dinamimizarea substantei medicamentoase, materia se distruge complet, pana la natura ei spirituala si, de aceea, in starea ei finala, poate sa se considere ca e alcatuita intr-adevar numai din aceasta substanta spirituala.”
Deci, in afara de contemplarea in totalitate a cosmosului, prin elementele spiritiste, alchimice si magice, pe care le contine, homeopatia da medicamentul homeopat, care reprezinta “elementul dumnezeiesc”, pentru a readuce la normal fluxul substantei dumnezeiesti a omului, iar medicul homeopat preia sarcina intermediarului care conduce omul la eliberarea din pacatul originar, precum si din raul material si spiritual.
Dilutiile homeopatice nu au nici un efect direct (dincolo de “efectul placebo”), dar tratamentul homeopat poate fi periculos datorita tentatiei de a evita tratamentul medical real, mai eficace. Sunt cunoscute si unele “medicamentelor homeopate nocive” (“nosodes”, niste alternative la vaccinuri), care sunt preparate din tesuturile canceroase, din lichid tuberculotic, din mercur, etc. Aceste medicamente sunt periculoase pentru sanatate si sunt contrarii moralei medicale si deontologice.
Trebuie subliniat, ceea ce ne este cunoscut din Sfanta Scriptura si din Traditia Ortodoxa, ca diavolul poate sa trateze trupul omului, pentru a-i castiga sufletul. Deci, nu trebuie sa anulam complet posibilitatea “vindecarii” homeopate, mai ales cand aceasta este practicata in stransa legatura cu practici provenite din traditiile orientale.
Din punct de vedere stiintific, homeopatia trebuie incadrata in capitolul despre “Alchimie”. Metodele homeopate de tratament nu reprezinta decat reintoarcerea vechiului “medic-vrajitor” in societatea noastra.
Dupa cartea “Homeopatia, intre magie si Ortodoxie”, scrisa de Parintele Damaschin Grigoriatul, Sfanta Manastire Grigoriu, Sfantul Munte Athos
