Hristos săvârșește și astăzi minuni?

Mitropolitul Anthony Bloom

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.

Citim mereu despre minunile lui Hristos din Evanghelie și ne întrebăm: „De ce atunci erau atât de puternice? De ce se săvârșeau atâtea lucruri în acele zile, în timp ce astăzi vedem atât de puține minuni?”. Eu cred că există trei răspunsuri posibile.

Primul este că noi nu vedem minunile ce se săvârșesc în jurul nostru, pentru că pe toate care se întâmplă le considerăm absolut firești. Primim toate bunătățile din mâinile lui Dumnezeu, ca și cum ar fi firești, și nu vedem că viața este o minune uimitoare. Și anume pentru că Dumnezeu a voit să ne creeze, că ne-a chemat din neființă la ființă, punând înaintea noastră o întreagă minune a existenței. Și nu s-a rezumat numai la aceasta, ci ne-a chemat să fim totdeauna prietenii Săi și să trăim fără încetare dumnezeiasca viață veșnică. Apoi S-a descoperit nouă pe Sine. Îl cunoaștem că El este Dumnezeu și-L recunoaștem ca Dumnezeu în persoana lui Hristos, a Cărui dragoste nu a șovăit înaintea morții Sale, prin care avea să-i mântuiască pe cei pe care îi iubea.

Și ce se întâmplă cu acele minuni care sunt mai puțin văzute de noi, cum ar fi sănătatea, pacea, prietenia, dragostea? Toate acestea sunt minuni, pe care nu le poți răscumpăra, nu poți sili pe nimeni să-ți dea inima sa. Și cu toate acestea, în jurul nostru există atât de multe inimi deschise, una lângă alta, atât de multă prietenie, atât de multă dragoste. Și existența noastră biologică, pe care noi o considerăm absolut firească, nu este și ea o minune?

Acesta este primul punct pe care am vrut să-l menționez, adică faptul că toată viața este o minune. Știu că există multă, foarte multă durere și frică în ea, dar în aceeași clipă o lumină foarte mică strălucește în întuneric. Măcar de am putea să credem în lumină și să devenim fii ai luminii, așa cum spune Domnul. Să devenim mesagerii luminii.

Aș vrea să mai fac două comentarii. Astăzi citim că oamenii au avut nevoie, că Apostolii au luat aminte la această nevoie și i-au spus Domnului despre ea. Dar Domnul a spus: „De voi depinde dacă se va ușura această nevoie, să-i hrăniți pe acești oameni flămânzi”. Iar când ei L-au întrebat: „Numai doi pești și cinci pâini pot ajunge pentru atâta mulțime?”, Hristos a binecuvântat acei pești și pâinile, care au ajuns pentru acea mulțime.

Așadar, ce așteaptă Dumnezeu de la noi pentru a face minunile liber cu puterea sa dumnezeiască pe pământ? Mai întâi, trebuie să luăm aminte la nevoia celuilalt. Trecem atât de des pe lângă ea și nu deschidem ușa lui Dumnezeu ca să-I îngăduim să intre și să facă ceea ce este cu neputință să facem noi. Să ne deschidem ochii și să vedem nevoile oamenilor din jurul nostru – materiale, psihologice, duhovnicești, singurătatea și dorințele lor și alte nenumărate nevoi.

Mai există un lucru la care Domnul îi îndeamnă pe Ucenicii Săi. „Dați tot ce aveți și îi veți putea hrăni pe toți!”. Apostolii nu au lăsat deoparte ceva pești și pâini pentru ei înșiși, ci le-au dat pe toate Domnului. Și fiindcă ei le-au dat pe toate, Împărăția lui Dumnezeu, Împărăția dragostei, Împărăția unde Dumnezeu putea lucra liber și nestingherit, s-a instaurat și toți au fost satisfăcuți.
Această chemare ni se adresează și nouă. Când vedem vreo nevoie, să le dăm pe toate și toate vor fi bune.

Încă un comentariu. Atunci când paraliticul, despre care am citit cu câteva săptămâni mai înainte, a mers la Hristos, Domnul a văzut credința oamenilor și l-a vindecat pe cel bolnav. Putem oferi credința care lipsește în cei care umblă în jurul nostru, îi putem duce în spate cu credința noastră. Însă credința nu este suficientă. În cazul paraliticului nu a fost numai credința care L-a făcut pe Dumnezeu să-l vindece, ci a fost și dragostea pentru omul bolnav. Dacă ar exista numai atâta dragoste între noi, atunci Împărăția lui Dumnezeu s-ar instaura în epoca noastră și Dumnezeu ar lucra liber.

Să cugetăm al aceasta, adică la faptul că Dumnezeu face minuni cu participarea omului. De noi depinde dacă Împărăția pentru care ne rugăm și pe care o așteptăm, se va instaura pe pământ; acea Împărăție pe care suntem chemați să o instaurăm împreună cu Dumnezeu și în Numele Său. Amin.

Total
53
Shares
Previous Post

Pietism, zelotism, intelectualism, hipercriticism

Next Post

În starea aceasta m-au adus lacrimile mamei

Related Posts