Prin fața Icoanei Maicii Domnului din Catedrala Mitropolitană din Iași trec zilnic sute de credincioși. Unii îi cer alinare, alții sfat și ajutor, dar cu toții doresc să o mai privească încă o dată pe Cea ce le ascultă de fiecare dată rugăciunile.
În istoria bisericii noastre sunt consemnate numeroase Icoane făcătoare de minuni ale Maicii Domnului, paveze de dragoste în fața greutăților de orice fel. În fața bolilor, a suferințelor și necazurilor, Maica Domnului nu rămâne niciodată indiferentă, ci își arată mereu grija de mamă și ocrotirea necondiționată.
Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Socola, Iași
În dimineața zilei de 1 februarie 1854, în Biserica mănăstirii Socola, veche ctitorie a domnitorului Alexandru Lăpușneanu, vestea minunii Maicii Domnului a răsunat cu putere, trecând dincolo de zidurile groase ale mănăstirii.
Amplasată în momentul respectiv pe catapeteasma Bisericii ,,Schimbarea la Față”, Icoana Maicii Domnului a început să lăcrimeze în timpul Sfintei Liturghii în mod minunat.
Examinată atent de către episcopul Filaret Scriban, rectorul Seminarului, acesta a observat faptul că din ochii curați ai Maicii Domnului curgeau șiroaie de lacrimi.
„Cu mâna tremurată, acesta a şters chipul Maicii Domnului cu un ştergar, poruncind să nu se spună la nimeni“.
Plânsul Maicii Domnului a continuat în fiecare zi, timp de 3 luni, timp în care credincioși din toate colțurile țării au alergat să se închine Maicii Domnului și să observe minunea.
Printre aceștia s-a numărat și un comandant al armatei austriece, care a trimis un colonel pentru a investiga autenticitatea minunii. Ștergând cu un prosop chipul Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu a observat cum deodată din ochii ei curați au început să curgă lacrimi. Uimit, colonelul a sărutat icoana spunând: ,,Aceasta este o mare minune!”
Episcopul Melchisedec Ștefănescu, profesor la momentul respectiv în cadrul Seminarului a consemnat minunea în foaia politică ,,Zimbrul” (anul III, nr. 35), descriind cu minuțiozitate semnificația acesteia.
Acesta menționează următoarele:
„În Biserica seminariei din Mănăstirea Socola, de la 1-a zi a curentei lui februarie, au început a curge din ochii Icoanei Maicii Domnului din catapeteasmă nişte picături de apă în forma lacrimelor. Dintr-întâiu ele se ivesc în formă mică în pupilele ochilor, după aceea treptat se măresc, apoi curg în jos pe locul obişnuit al lacrimilor, uneori în distanţe numai ca de o palmă şi apoi se usucă; iar alteori, formând două şiroaie, mai mult sau mai puţin late, se scurg până la marginea de desupt a Icoanei şi apoi iarăşi se usucă, lăsând însă urme şi după uscare.”
Spre a înlătura orice presupunere, s-a orânduit o de aproape privigheare şi intrarea în Biserică, afară de timpurile rugăciunilor, s-a îngăduit numai pentru o persoană de încredere. Însă fenomenul, după câteva zile, iarăşi s-a ivit. S-a observat cu deamănuntul Icoana, dar nimic deosebit de alte icoane la ea nu s-a găsit: o scândură de tei uscată, zugrăvită cu aceleaşi zugrăvele ca şi toate celelalte Icoane din Biserică, aproape 30 ani în urmă”.
Lacrimile Maicii Domnului aveau să prevestească istoria zbuciumată a ocupației austriece și a neajunsurilor cauzate de aceștia, desființarea mănăstirii Socola în anul 1886 și mutarea seminarului în centrul orașului Iași.
Mέγας εἷ Κύριε και Θαυμαστά τά ἔργα σου! (Mare eşti, Doamne, şi minunate sunt lucrurile Tale!).
De asemenea, boierul Nicolae Roznovanu consemnează faptele minunate ale Icoanei Maicii Domnului de la Mănăstirea Socola, în fața căreia a îngenunchiat împreună cu familia sa, plângând și rugându-se jumătate de ceas.
În amintirea acestei minuni, boierul Nicolae Roznovanu a ferecat în 1855 Icoana Maicii Domnului cu argint și aur, așa cum putem observa din inscripția ce se regăsește la baza Icoanei: ,,Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi, Niculai, Măria, Nicolai şi fiii lor, 1855, Mai”.
Iosif Naniescu, mitropolitul Moldovei, din evlavie către Maica Domnului va așeza Icoana prima oară în Biserica ,,Sfântul Nicolae Domnesc”, apoi în Catedrala Mitropolitană din Iași. De acolo, neîncetat, ochii blânzi ai Maicii Domnului ne luminează inimile și ne îndrumă pașii pe drumul anevoios al mântuirii.
Muzeograf Elena Brîndușa Popovici
Bibliografie:
Episcopul Melchisedec Ştefănescu, Tratat despre cinstirea și închinarea icoanelor în Biserica Orthodoxă și despre icoanele făcătoare de minuni din România orthodoxă, București, 1890, pp. 28-41.
doxologia.ro
