Preot Ioan Istrati
Majoritatea imperiilor pe pământ s-au născut cu niște idealuri nobile, cu intenții bune. De fapt erau niște conglomerate absurde, niște excrescențe canceroase, clădite pe sânge, pe furt și pe moarte.
Imperiul roman era civilitate, civilizație, drept, terme, lingua latina, modernitate, arhitectură, artă, temple. De fapt era și politeism, desfrânare, persecuții groaznice, decadență, perversiune, sânge, moarte.
Tot așa și imperiul ăsta multinațional care încearcă să înăbușe națiunile imense europene. La prima vedere era libertate, comerț liber, deschidere, drepturi, bunăstare, liniște, pace, cultură. În spatele declarațiilor stau: imoralitate, inegalitate între națiuni, perversiune, dreptul la moarte și ucidere, avort, decadență, conducere nealeasă de nimeni aka dictatură, colonizare.
Suntem europeni de pe vremea lui Traianus, a mitropoliților de Tomis, a teologilor Ioan Cassian și Dionisie Exiguul. Dar nu idealizăm iluziile imperiale, nici dizolvarea națiunilor creatoare de cultură universală de dragul unei mentalități de sclav globalist.
