„Împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru.” (Luca 17:21)
Tot ceea ce aparţine lui Dumnezeu poartă pecetea nemuririi. Aşa este şi împărăţia Sa. Dacă dorim să respirăm aerul nemuririi trebuie să intrăm înlăuntrul nostru, înlăuntrul inimilor noastre, înlăuntrul împărăţiei lui Dumnezeu. În afara noastră se află aerul vremurilor, aerul celor trecătoare şi aerul stricat al stricăciunii, pe care sufletul îl respiră foarte greu. Împărăţia naturii este împărăţia simţurilor; este deci o împărăţie străină, prin comparaţie cu împărăţia sufletului nostru, care este împărăţia noastră cea lăuntrică.
Oare de ce iubesc oamenii să trăiască ani şi ani într-o împărăţie străină, în pământ străin? Oare de ce atât de rar şi de fără plăcere păşesc ei în propriul lor cămin?
De câte ori ne gândim la lume, cel mai des ne gândim la ţările străine. De câte ori vorbim cu prietenii despre lume, cel mai des vorbim de cum e în străinătate. Trăind doar prin simţuri, ne asemănăm oamenilor care se reped cât e ziua de lungă pe la casele altor oameni, şi doar noaptea se întorc în propria lor casă, ca să doarmă. Aşa se face că dăruim toată veghea noastră morţii, iar nemuririi îi dăm doar nesimţirea somnului! Venim la noi înşine, ne întoarcem către noi înşine doar în somn! Dar chiar şi în somnul nostru visăm tot despre ceea ce am trăit în timpul zilei, adică şi în somn visăm la case străine. Căci somnul nostru este şi el somnul grosier al simţurilor, iar conştiinţa noastră, conştiinţa simţurilor.
Şi aşa, iată-ne mereu în pământ străin; străini ne suntem nouă înşine, şi când suntem treji, şi când dormim; ne aflăm veşnic în afara noastră. Pe când Stăpânul vrea, dimpotrivă, ca noi să ne întoarcem înlăuntrul sufletului nostru, adică în casa Lui şi în patria Lui. Căci noi trebuie să ştim că împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul nostru, că cele din afara noastră şi întreaga lume pentru noi este pământ străin. Ca să putem scăpa din pământul cel străin şi să ne aflăm patria noastră cea adevărată în care să ne întâlnim nemijlocit cu Dumnezeu, noi trebuie să intrăm înlăuntrul nostru, înlăuntrul inimilor noastre. Acolo se află Împăratul, acolo se află împărăţia.
O, Doamne, Stăpâne al îngerilor şi sfinţilor, arată-ne nouă bogăţia şi lumina împărăţiei Tale celei dinlăuntrul nostru, ca să o putem iubi pe ea mai mult decât împărăţia cea străină a simţurilor, cea mereu schimbătoare şi pieritoare. Căci a Ta este slava şi mulţumită în veci. Amin.
Extras din Proloagele de la Ohrida– Sfântul Nicolae Velimirovici, Editura Egumeniţa.
