Împreună‑pătimirea Stareţului cu cei demonizaţi, aceste făpturi nefericite ce sunt chinuite de legiuni de duhuri necurate, se poate vedea încă din perioada când era mirean. Când a mers să se închine la Moaştele Cuviosului Gherasim din Kefalonia, din nemăsurata smerenie pe care o avea, s‑a prefăcut că este şi el demonizat. Şi astfel, l‑au rânduit şi pe el împreună cu cei demonizaţi.
Tuturor acestora preotul mănăstirii le citea în fiecare zi Molitfele Sfântului Vasilie cel Mare. Francisc, a cărui inimă ardea de împreună‑pătimire, îi îndemna pe toţi să facă metanii până la pământ, el fiind primul care li se făcea pildă şi striga: „Doamne miluieşte! Doamne miluieşte! Doamne miluieşte! Cuvioase Gherasime, ajută‑ne şi ne slobozeşte!”.
Demonizaţii însă, în loc să facă metanii până la pământ, se întindeau cu faţa la pământ şi cu o mişcare specifică îşi azvârleau piciorul stâng spre şezut, arătând astfel nesupunerea lor diavolească şi pocăinţa prefăcută.
Văzând Francisc vicleniile lor diavoleşti, le striga:
– Ce‑s astea? Nu se fac astfel metaniile!
– Acestea sunt metanii cu coada, îi răspundeau ei, şi prin azvârlirea piciorului le trimitem la stăpânul nostru.
Francisc se cutremura când auzea toate acestea şi multe altele asemenea dimpreună cu hulele lor. Atunci a înţeles înfricoşătoarea tragedie a acestor fiinţe nefericite şi pentru aceasta le cuprindea în inima sa cu mai multă dragoste şi milostivire.
A doua zi, când preotul a venit din nou să citească exorcismele şi a văzut deosebirea dintre tânărul Francisc şi ceilalţi demonizaţi, a poruncit îndată epitropilor să‑l osebească de ceilalţi, ca pe unul ce era foarte sănătos.
Extras din Starețul meu Iosif Isihastul – Cuviosul Efrem Filotheitul, Editura Evanghelismos.
