Arhim. Porfirie Prodromitul
Somnul, cel mai prețios bun al vieții omenești, la mulți oameni este însoțit sau, mai bine spus, se sfârșește cu vise. În somn omul participă, pătimește și vede tot felul de situații. Toți oamenii au vise. Iar cea care produce visele este energia minții. Mulți dintre ei nu și le mai amintesc, de aceea nu ne vor referi la ei. Alții, care sunt cei mai mulți, și le aduc aminte, le cred și încearcă să le tâlcuiască, crezând că visele au legătură cu viața lor în general și cu viitorul lor în mod deosebit.
Marea întrebare care se naște pentru noi, creștinii, este dacă și în ce măsură putem crede în vise și să legăm în adevăratul sens al cuvântului viața noastră, cotidianul și viitorul nostru, cu visele. Desigur, vise se numesc și planurile noastre de viitor. Visăm, spunem, la viitorul nostru, la viitorul copiilor noștri etc.
Câtă importanță dă Biserica viselor se vede din referirile corespunzătoare la cugetarea patristică. Aproape toții Părinții s-au referit la vise. Am îndrăzni să spunem că toată viața noastră este plină de vise. Și cu toate că avem atâtea referiri la vise, Părinții ne vorbesc negativ despre vise. Spun ca mai degrabă să le lepădăm și să nu le dăm nici o importanță. Aceasta este „linia” generală al Bisericii referitoare la vise. Dar să încercăm să deslușim oarecum subiectul acesta.
Omul este mai mult interesat să se înștiințeze despre mâine, despre ziua următoare, despre clipa următoare, despre viitorul său. Însă noi considerăm că nu-l preocupă ziua de mâine în sine, ci îl preocupă un subiect încă și mai mare: moartea. Și fiindcă moartea este un fapt viitor, interesul și agonia noastră pentru moarte se manifestă în interesul pentru mâine, pentru ceea ce va urma.
Această slăbiciune a omului o vede diavolul și firește că o și exploatează.
Există multe „profesii” care se ocupă cu prevederea viitorului, prin tâlcuirea viselor. Viitorologii, tălmăcitorii viselor, oameni, dar și cărți pe care unii le scriu, medium-uri, ghicitori în cărți, ghicitori în cafea, vrăjitori sunt unii dintre cei care practică aceste „profesii”. Toți aceștia încearcă, se nevoiesc, se străduiesc să tâlcuiască visele, să prezică viitorul. Și firește cei care vor să afle viitorul lor nu sunt numai vecinele naive, care fac aceasta în vreme ce-și beau cafeaua. Se poate ca ele să fie cele mai puține. Aproape în fiecare zi, mass media menționează cum cutare politician sau cutare artist îl consultă pe cercetătorul viselor, pe viitorolog, pe medium, pe astrologul său. Mai ales în vremuri de criză aceste „profesii” se îmbogățesc, pentru că frica și agonia oamenilor sunt niște „materiale” foarte ușor exploatabile. Așadar, ce spune Biserica despre toate acestea? Le vede negativ? Ea îi consideră niște manipulatori dezgustători pe unii ca aceștia care profită de oameni în astfel de situații. Oricât ar alerga oamenii la ei, unii ca aceștia nu vor înceta să aibă răspundere pentru faptul că exploatează agonia omenească.
Biserica se roagă neîncetat pentru pace, fiindcă vrea ca omul să trăiască în pace, atât în plan social, cât și, cu atât mai mult, în viața sa personală și lăuntrică, atât astăzi, cât și mâine.
De altfel Hristos, prin moartea Sa pe Cruce și prin Învierea Sa, a biruit și a desființat moartea. Un tropar în acest sens spune că înainte de Învierea lui Hristos, moartea era înfricoșătoare pentru om, însă după Învierea lui Hristos, omul a devenit înfricoșător pentru moarte. Și avem atâția oameni care nu s-au temut deloc de moarte, s-a nevoit cu înfricoșătoare chinuri și au trecut din viața de pământ la viața din Ceruri. Viitorul nostru aparține lui Dumnezeu. Sufletele drepților sunt în mâna lui Dumnezeu. În Bisericile vechi, care au picturi, deasupra ușii exterioare, în interior, există o mână uriașă pictată, iar înlăuntrul ei există suflete. Este mâna lui Dumnezeu în care sunt reprezentați credincioșii.
Sensul Icoanei este mângâietor. Această pictură se află numai în acel loc, ca să ne gândim că, plecând din casa lui Dumnezeu, Domnul nu ne părăsește, ci continuă să Se îngrijească de noi.
Când visele ne tulbură, Părinții ne spun că ele sunt de la cel viclean, care exploatează inactivitatea omului din timpul somnului și cu vise și vedenii nocturne îl tulbură. Acestor vise nu trebuie să le dăm absolut nicio importanță. De asemenea, nu trebuie să luăm aminte deloc la visele care ne „vorbesc” despre viitorul nostru. Așa cum am spus, viitorul nostru aparține lui Dumnezeu. Uneori credem că am văzut în vis ceva care ni s-a întâmplat. Acest lucru are două tâlcuiri. Într-un caz, problema este curat psihologică și omul suferă de o formă de obsesie. Faptul este atât de intens și-l trăiește atât de puternic, încât crede că l-a „văzut” și vis.
În celălalt caz, Dumnezeu are posibilitatea să „arate” ceva omului. Dar Dumnezeu nu vrea în niciun caz să lege libertatea făpturii Sale. Așadar, și în acest caz este bine să nu luăm aminte la vise. Visele dumnezeiești aduc pace și liniște în lumea lăuntrică a celui care le-a avut. Nu pricinuiesc tulburare.
Și pentru a încheia subiectul nostru, trebuie să mai spunem două cuvinte. Omului care are curăție lăuntrică, Dumnezeu îi poate vorbi și prin vise. Dar acestea sunt deja vedenii, între somn și veghe. Nici ele nu tulbură, ci îl liniștesc și mai mult pe omul lui Dumnezeu.
În al doilea rând, așa cum se vede din textele sfinte ale Bisericii noastre, visele depind de rezultate, de sfârșitul lor. Și precum se vede, despre astfel de vise se vorbește mult în literatura noastră bisericească.
Cel mai bine este să trăim conștient înlăuntrul chivotului mântuirii noastre, care este Sfânta noastră Biserică. Să cultivăm credința și desăvârșita încredere în voia lui Dumnezeu, în faptul că Domnul nostru se interesează de noi personal, se îngrijește separat de fiecare făptură a Sa.
Astfel vom avea pacea inimii, Pacea care covârșește toată mintea, Pacea decât care nu este nimic mai presus. Pacea care este Însuși Hristos.
