În fața durerii

Astăzi, când mă întoarceam cu fetele de la plimbare, exact înainte de a intra în bloc, a trecut prin fața noastră o domnișoară de vreo 13-14 ani cu vizibile probleme fizice. Trupul îi era plin de răni, unele ascunse sub pansamente, altele acoperite de cruste roșiatice. Mâinile îi erau arse. Ecaterina (3 ani & 10 luni) a observat-o imediat și a arătat, la propriu, cu degetul înspre ea. I-am explicat că nu facem așa și i-am spus că dacă mai întâlnește pe stradă oameni cu diferite neputințe, mă poate întreba.

Eca: Mami, ai văzut? Avea bubițe peste tot.

Mami: Da, am văzut, avea multe răni.

Eca, îngândurată: M-am întristat. O doare tare.

Mami: Cred că da.

Eca: Aș vrea să facem o rugăciune pentru fetiță.

Mami: Și ce să spunem?

Eca: Să Îl rugăm pe Dumnezeu să nu o mai doară bubițele și aș vrea să Îi spunem să vorbească Dumnezeu și cu mama ei.

Mami: Și ce să vorbească Dumnezeu cu mama ei?

Eca: Să îi spună să o dea cu cremă să treacă mai repede bubițele. Dacă ne rugăm pentru fetiță, sigur se face bine repede.

Sursa: Facebook – Copii năstruşnici

Previous Post

Amânăm…

Next Post

Rugăciunea este viaţa sufletului

Related Posts
Total
0
Share