Preot Visarion Alexa
Sfântul Ioan Botezătorul este important pentru noi, creștinii, pentru puterea lui, pentru forța lui spirituală și pentru determinarea lui de a rămâne cu Dumnezeu până în clipa morții.
Mesajul Sfântului Ioan este unul fundamental…Încearcă să nu uiți care este Țelul tău în viață, orice/oriunde ai fi, oricâte diplome ai avea.
Gândește-te foarte bine că va veni o vreme în care tot ce ai nu va mai valora nimic.
Tot ce (crezi că) ești nu va mai conta, ci va rămâne numai lumea interioară pe care ai reușit să ți-o construiești cu ajutorul lui Dumnezeu.
Nu-ți va rămâne absolut nimic decât bogăția din lăuntrul tău.
Vedem lucrul acesta atunci când unul dintre cei dragi ai noștri se pregătește să treacă în lumea cea veșnică.
Dacă înlăuntrul lui nu se află o lume spirituală, trecerea la Domnul se petrece într-un întuneric și într-o deznădejde cumplită.
Până să moară, omul trece prin viață și, nu de puține ori, el trăiește doar ca să acumuleze, să adune: diplome, faimă, averi.
Nu-și imaginează însă că viața are și reversul ei…
Un mare om, mare economist, om al finanțelor care lucra pe Wall Street, a ieșit într-o dimineață pe scările instituției.
Și, stând așa, la patru ace și savurând o cafea bună, a venit la el un cerșetor care a încercat să-i șteargă pantofii pentru un ban.
Omul s-a uitat la el și i-a spus, în timp ce-i întindea pantofii: “Totul e munca. Dacă te-ai fi străduit, dacă ai fi muncit, ai fi putut ajunge și tu ca mine.”Cerșetorul, uitându-se lung la el, i-a spus atunci: “Am fost și eu ca tine, cândva…”
Întâmplarea aceasta are umorul ei, dar și tragicul ei.
Fiece om, la un moment dat, poate trece prin această ipostază.
Ai impresia că ai tot ce-ți dorești, că deții controlul dar, tocmai când crezi că nu mai ai nevoie de nimeni și de nimic, are Domnul grijă să te trezească.
Și o face atât de puternic încât ți se clatină toate baierele sufletului și, dacă nu ai în interiorul tău lumea spirituală despre care vă spuneam, riști să ajungi la colaps total.
Am auzit cu toții despre oameni care, din păcate, ajunși într-un punct critic (au pierdut peste noapte tot, s-au îndatorat la bănci, la cămătari), și-au curmat viața.
Pentru fiecare dintre noi poate veni o vreme când craca de sub picioare se taie și simți dintr-o dată că te duci în hău.
Dacă în acel moment al vieții tale nu ești puternic ancorat în Dumnezeu, riscul mare este să-ți pui capăt zilelor.
Sfântul Ioan Botezătorul este profetul, este omul lui Dumnezeu.
În timp ce Zaharia- tatăl său- era ucis în templu, pentru că se împotrivise lui Irod, mama sa, Elisabeta, îndrumată de Duhul Sfânt, a plecat în deșert, unde s-a ascuns într-o peșteră de furia lui Irod și unde l-a crescut pe micul Ioan până când acesta a ajuns să se poată descurca fără ajutorul ei.
A trăit acolo, în pustie, în deșert, hrănindu-se cu lăcuste și îmbrăcându-se cu haine din păr de cămilă.
A suferit mult, a stat închis în închisoare pe malul Mării Moarte, fiind apoi condamnat la moarte de Irod, obligat să împlinească dorința fiicei vitrege, în schimbul unui dans.
Pentru mine, Sfântul Ioan Botezătorul este cel care ne arată că, în situații limită, există o soluție: să te îndrepți în Sus, să te legi de Dumnezeu, așa cum spunea Nicolae Steinhardt, în “Jurnalul Fericirii”.
Nu mai căuta soluții la cei din jur, nu mai căuta mângâiere împrejurul tău și înțelege că nimeni, nimeni nu te poate salva decât Bunul Dumnezeu.
El ne oferă rezistența în fața vicisitudinilor vieții, El ne oferă soluția, atunci când credem că nu mai avem niciuna.
Pentru asta însă, trebuie să ne “mobilăm” interiorul din timp, pentru că nu ți se oferă puterea dintr-o dată.
Trebuie să exersezi, să pui în sufletul tău o lume dumnezeiască ce-ți va da sens într-un loc cum e malul Mării Moarte, unde nu mai ai pe ce să te sprijini…
