Încă doi Cuvioși români din Sfântul Munte Athos au fost trecuți în rândul Sfinților de Patriarhia Ecumenică. Este vorba despre Ieroschimonahul Nifon Ionescu Prodromitul și Cuviosul Nectarie Crețu Protopsaltul.
Canonizările au fost aprobate în ședința Sinodului Patriarhiei Ecumenice desfășurată sâmbătă. În cadrul aceleași ședințe a fost ales Episcopul vicar de Symi, Preasfințitul Părinte Antonie Rodostol.
Canonizarea celor doiSfinți prodromiți a fost propusă de Sinodul Mitropoliei Munteniei și Dobrogei, la ședința din luna mai.
„Acest Nectarie Protopsaltul, sau Nectarie Vlahul, a fost unul din cei mai mari isihaști români care au viețuit la Sfântul Munte Athos”, a explicat atunci Părintele Patriarh Daniel.
„Este îndeobște cunoscut și apreciat nu doar de românii din Athos, ci și de alți viețuitori din alte etnii și, de asemenea, am văzut receptivitate din partea Patriarhiei Ecumenice, deoarece și ei au zis că a fost un mare cântăreț, s-a mai numit și Privighetoarea Sfântului Munte Athos”, a apreciat Preafericirea Sa.
De asemenea, la finalul lunii august au fost trecuți în rândul Sfinților alți doi monahi români: Cuvioșii Dionisie (Ignat) de la Colciu și Petroniu (Tănase) de la Prodromu.
Cuviosul Nifon Prodromitul
S-a născut în judeţul Vaslui din părinţi săraci şi foarte credincioşi. Auzind de vestitul Stareţ al Mănăstirii Horaiţa, arhimandritul Irinarh Roseti, în anul 1826 a intrat în obştea lui şi s-a făcut călugăr, cu numele de Natanail.
În anul 1840 a plecat în Muntele Athos împreună cu monahul Nectarie din aceeaşi mănăstire. Mai întâi au viețuit în Mănăstirea Cutlumuş. Apoi, au cumpărat o chilie în Schitul Sfânta Ana. Aici, Părintele Natanail devine schimonah, cu numele de Nifon.
Adunându-şi călugări mulţi în jurul său, din care o parte erau din Mănăstirea Horaiţa, schimonahul Nifon, ajutat de prietenul său Nectarie, a cumpărat o chilie mai încăpătoare lângă mare, la locul numit Chiraşa, pe moşia Mănăstirii Lavra, unde s-a mutat cu ucenicii săi.
În anul 1852, ieroschimonahii Nifon şi Nectarie au pus temelia Bisericii Schitului Prodromu. Opt ani mai târziu, în 1860, Biserica era deja pictată. În acelaşi an, arhiereul Isaia Vicol (ajuns episcop la Roman între anii 1868-1878), însoţit de câţiva clerici şi două sute de pelerini din ţară, sfinţeşte noua Biserică şi numeşte pe ieroschimonahul Nifon Ionescu Stareţ al Schitului Prodromu.
În anul 1870 însă, Părintele Nifon s-a retras din stăreţie şi a revenit în ţară. Aici a întemeiat Schitul Bucium de la Iaşi, ca metoc al Prodomului. După câţiva ani s-a reîntors în Sfântul Munte şi s-a retras în linişte cu ucenicul său într-o peşteră de lângă mare, la 20 de minute depărtare de schitul întemeiat de el. Alături avea şi un mic paraclis cu hramul „Naşterea Domnului”, unde săvârşea pravila zilnică şi Sfânta Liturghia de sărbători.
Cuviosul Nectarie Prodromitul
Cuviosul Nectarie (Crețu) Protopsaltul a fost unul din cei mai îmbunătățiți călugări români care s-au nevoit în Athos, iar la vremea sa era considerat întâiul între psalții din Sfântul Munte.
S-a născut în anul 1804 în orașul Huși. A urmat cursurile la școala arhiereului Grigorie (†1846) de la Golia, apoi a mers la Mănăstirea Neamț, lângă fratele său – monahul Atanasie. A fost călugărit, primind numele Nectarie.
În anul 1842 cei doi frați s-au așezat la una din colibele Schitului Sfânta Ana din Athos.
În 1854, au lăsat coliba lor și s-au închinoviat în Schitul Prodromu, care era construit în acea vreme. La bătrânețe, s-a retras într-o chilie din pustia Vigla.
Sursa: http://basilica.ro.
