“Marto, Marto, te silești și te grijești de multe, dar un singur lucru trebuiește. Maria însă partea cea bună și-a ales care nu se va lua de la dînsa”.
Între oameni există firi contemplative și firi active. Aceste înclinații par să fie pe undeva înnăscute, la fel ca darurile cu care se nasc oamenii, unii cîntă mai frumos, alții pictează, alții sînt pricepuți la construcții sau grădinărit. Toate sînt bune făcute la bună vreme.
Marta era o fire activă și prin aceasta a vrut să-L slujească pe Hristos. Ea a gătit bucate și le aranja frumos pe masă ca să Se bucure Hristos. Maria însă s-a așezat la picioarele Lui și asculta ce zice. În inima sa, Marta a considerat că Maria nu se implică și I s-a adresat lui Hristos: “Doamne, spune-i ei ca să-mi ajute”.
Răspunsul lui Hristos a sunat ca o mustrare pentru Marta: “te silești și te îngrijești de multe, dar un singur lucru trebuiește”. Care e acel lucru? Acel lucru este contemplația. Maria Îl contempla pe Hristos.
Și Marta Îl iubea pe Hristos, dar în dorința ei de a organiza o bună primire, s-a îndepărtat de la cuvintele Lui. Cu siguranță că și Maria era o bună gospodină și că a făcut la viața ei bucate și le-a aranjat frumos pe masă, dar nu acum, cînd Hristos era de față și vorbea. Marta nu a priceput că Cel care intrase în casa ei nu avea nevoie de hrană, fiind El Însuși hrana. Nu a venit ca să primească, ci a venit ca să ofere.
Uneori grija de a sluji și de a oferi celor dragi cele necesare e mai mare decît nevoile lor. Această grijă pe mulți i-a îndepărtat de la contemplație. Grija pentru a le face pe toate perfect ne orbește pînă într-atît încît ajungem să nu-L mai vedem pe Hristos cînd stă lîngă noi.
În cele din urmă, toate eforturile noastre se consumă și nu rămînem cu nimic, poate doar cu conștiința că am făcut tot ce am putut. Singurul lucru care rămîne și nu se ia de la noi este contemplația, descoperirea lui Hristos în care auzim glasul cuvintelor Lui.
Preot Savatie Baștovoi
