Când văd pe Cel Răstignit, gol pe Cruce, când văd câte a suferit de la oameni Dumnezeul Cel fără de păcat, când văd dragostea Lui, desăvârșirea, smerenia Sa și cuget că pentru mine S-a răstignit din dragoste, că i-a iertat pe răstignitorii Săi, că i-a iertat pe Apostoli, Care L-au părăsit, că a iertat nemulțumirea și necinstirea tuturor oamenilor, spunând: „Părinte, iartă-le lor căci nu știu ce fac”[1], cum nu voi răbda dacă mă vor smeri, mă vor face de râsul lumii, mă vor scuipa, dacă îmi vor face orice?
De vreme ce sunt ucenic al lui Hristos și sunt botezat în Numele Lui și sunt socotit copilul Său și voi moșteni Împărăția Cerurilor, este cu putință să fiu trândav și nemilostiv și să nu iert orice greșeală mică ce mi-a făcut-o fratele meu? Niciodată. Privind la Cel Răstignit, mă schimb înlăuntrul meu, se înmoaie inima și se umple de dragoste. Și pot în acea clipă să alerg, să pun metanie fratelui meu, să-l îmbrățișez și să-i spun: „Fratele meu, iartă-mă că ți-am făcut aceasta. Iar dacă și tu mi-ai făcut ceva, Dumnezeu să te ierte!”.
Când omul, nu în mulțime de oameni, ci în liniștea chiliei sale, în vremea rugăciunii, va urmări toată această reprezentare a Răstignirii și-l va umbri Harul lui Dumnezeu, va ieși din sine. Trăiește o stare de conștientizare și atunci nu rămâne nimic altceva, decât ochii săi să devină două izvoare de lacrimi ale pocăinței, durerii și compătimirii pentru Jertfa de pe Cruce a lui Hristos.
După Răstignire ce a urmat? Învierea. Prin urmare și pentru cel care își va răstigni patimile sale și le va omorî cu omorârea lui Hristos, va urma învierea sufletului său. Știți ce înseamnă înviere? Dacă Hristos va picura în inimă o picătură cât de mică din bucuria Învierii, dacă Dumnezeu va da omului să o guste, atunci simte cu adevărat în inima lui Raiul în toată puterea cuvântului. Precum a spus Hristos: „Împărăția lui Dumnezeu înlăuntrul vostru este”[2]. Și când voi simți aceasta? Când voi învia? Când voi ridica crucea. Când voi pătimi și eu ceea ce a pătimit El, atunci și eu voi cunoaște Învierea Sa.
„Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domn Iisus, Unuia Celui fără de păcat”. Ce spunem, că am văzut Învierea? Dar cum am văzut Învierea? Învierea o poate cunoaște cineva numai în inima sa, când Îl va simți cu adevărat pe Hristos înviat și Împărăția Sa înlăuntrul său. Atunci omul devine cu totul străin față de lume. Cele ale lumii nu-l mai atrag. Pășește pe pământ, dar mintea și inima lui sunt în Cer.
Vedem pe pustnici, care au trecut prin atâtea rele pătimiri, posturi, privegheri, boli, fără să aibă medicamente și medici. Și toată această osteneală a nevoinței, toată această durere, cum au înfruntat-o? Cugetau la Răstignire și prin contemplație se mutau la Cer și spuneau: „Acestea de aici sunt nimic față de cele cerești”. Mulți sfinți Mucenici, mulți ostași ai lui Hristos simțeau multă dragoste dumnezeiască și înfruntau pe tirani, iar apoi se învredniceau de cununa mucenicească. Și Sfinții 40 de Mucenici ce spuneau? „Rece este gheața, dar dulce este Raiul!”.
Chinurile acestei vieți sunt trecătoare, însă bucuria și desfătarea veșnice. Toți avem ispite, toți avem necazuri, supărări, când una, când alta. Nu există cap fără durere și inimă fără supărare. Însă atunci când le răbdăm pe toate acestea pentru dragostea lui Hristos cu răbdare și smerenie, ne învrednicim de Împărăția lui Dumnezeu. De aceea îngăduie Dumnezeu ispitele și necazurile, ca să avem cuvânt de îndreptățire și să cerem odihnă în Cer.
Vom avea nevoie de această cugetare și acum, dar mai târziu și mai mult. De ce? Fiindcă ne așteaptă multe rele, zile grele și anevoioase. Și atunci va triumfa Hristos Cel Răstignit în cel care Îl va îmbrățișa, care va îmbrățișa Patima Lui cu credință și dragoste. Cum este cu putință ca unul care cugetă la Patima și dragostea lui Hristos să nu-L mărturisească și să nu se jertfească pentru El? Cine se va lepăda de El? Se va lepăda de El cel care va lepăda această cugetare.
După cum spune Apocalipsa și profețiile Sfinților, îl așteptăm pe antihrist. Și e bine să vină. Fiindcă va veni să pună la încercare pe oameni să vadă cât de mult cred în Hristos. Lupta se va da cu privire la credința în Dumnezeirea lui Hristos.
Să ne îngrijim, așadar, să cugetăm la Răstignirea lui Hristos, să trăim înlăuntrul nostru, ca să putem încet-încet să ne izbăvim de mușcăturile păcatului. Și astfel, după ce ne vom vindeca cu Sângele lui Hristos, să ne pregătim, ca să dăm lupta finală, ce ne va duce în Împărăția Sa. Amin.
[1] Luca 23, 34.
[2] Luca 17, 21.
Fragment din cartea Arta mântuirii – Cuviosul Efrem Filotheitul, ce a apărut la Editura Evanghelismos.
