În 1463 arhimandrit al Mănăstirii Peşterilor era fericitul Nicolae.
În ziua de Paşti a acelui an, ziua în care toţi creştinii sărbătoreau învingerea morţii şi slobozirea din iad, unul dintre părinţii mănăstirii, cuviosul şi virtuosul ieromonah Dionisie Stepa, a intrat în peştera Cuviosului Antonie ca să tămâieze cinstitele Moaşte ale Sfinţilor Părinţilor adormiţi. Îl urmau şi câţiva fraţi cu lumânări aprinse. Când ajunse în locul unde fusese vechea trapeză a monahilor de la peşteri, fericitul Dionisie tămâie Sfintele Moaşte şi spuse cu voce tare:
– Sfinţi părinţi şi fraţi! Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul ca să ne bucurăm într-însa! Hristos a înviat!
În aceeaşi clipă – o minune! – toate Moaştele şi-au ridicat încet capetele şi au răspuns cu o voce puternică, cerească:
– Adevărat a înviat!
Cu uimire şi sfântă teamă au alergat cu toţii şi-au istorisit Părintelui Stareţ Nicolae şi celorlalţi fraţi cele petrecute. Cu toţi au slăvit pe Hristos cel înviat şi pe aleşii robii Săi.
Sursa: Patericul Lavrei Pecerska de la Kiev.
