Izvorul dătător de viaţă

Aşa cum citim în Sinaxarul primei Vineri a Penti­costarului, trăia în Constantinopol un ostaş foarte milos­tiv şi virtuos, care se numea Leon Machelis. Pentru bunătatea lui, Dumnezeu l‑a învrednicit să ajungă împărat.

Pe când era încă ostaş şi se afla într‑o pădure din apropi­erea oraşului, a văzut acolo un orb, care din pricina ostenelii drumului şi a căldurii era foarte însetat. Leon s‑a întristat atât de mult pentru acest om, încât l‑a luat de mână şi au pornit împreună să caute puţină apă. După ce au mers puţin, orbul a căzut la pământ, istovit de sete, fără a mai putea merge mai departe. Leon a căutat mult timp apă în pădure, dar nu a găsit nicăieri. S‑a întristat mult şi se temea ca nu cumva orbul să moară.

În timp ce căuta apă în adâncul pădurii, a auzit o voce spunându‑i:

– Nu te întrista, o, Leon, fiindcă chiar lângă tine există apă! Adapă‑l pe orb, iar apoi spală‑i ochii cu această apă şi vei cunoaşte puterea mea! Însă tu află că vei ajunge împărat şi atunci să‑ţi aduci aminte şi să‑mi zideşti aici o biserică, ca să locuiesc în ea şi să vină aici toţi cei care au nevoie de ajutorul meu, pentru a‑şi găsi mântuirea sufletu­lui şi a trupului.

Când Leon a auzit acestea, s‑a bucurat cu cutremur, de­oarece căuta un dar şi i s‑au dat trei. A mai înaintat trei paşi şi a găsit apă într‑o groapă. După ce a băut, a simţit înlăuntrul său desfătare şi putere. Apoi a luat apă din groapă şi l‑a adăpat pe orb, care îndată şi‑a revenit. Apoi a spălat ochii orbului, aşa cum îi poruncise Maica Domnului, căci vocea ei fusese, şi îndată cel ce mai înainte fusese orb a văzut. După puţin timp, Leon a devenit împărat şi a zidit în numele Maicii Domnului o biserică în locul unde a găsit apa tămăduitoare. A numit‑o „Izvorul Tămăduirii”, căci acea apă era un dar al „Adevăratului Izvor al vieţii”, Împărăteasa Atotputernică.

De atunci şi până astăzi, „Izvorul dătător de viaţă” dăru­ieşte tămăduiri. „Mai multe decât picăturile de ploaie şi decât mulţimea stelelor şi a frunzelor sunt minunile care se săvârşesc acolo până în zilele noastre. Căci vindecă mai pre­sus de fire ulcerul şi cangrena, perforaţiile şi abcesele aducătoare de moarte, buba neagră, lepra şi pelagra. Vin­decă şi boli de femei, boli ale sufletului, lăcrimarea ochilor, albeaţa şi scăderea vederii”.

Extras din Patericul Maicii Domnului– Arhim. Teofilact Marinakis, Editura Evanghelismos.