Jurământul strâmb! Un cuvânt care exprimă lipsa de cuvioșenie; un cuvânt ce semnifică lipsa de evlavie față de Dumnezeu; un cuvânt ce înseamnă încălcarea jurământului; un cuvânt ce înfățișează stricăciunea morală; cuvântul ce vădește vicleșul și înșelăciunea; care zugrăvește nerușinarea; un cuvânt care mărturisește încălcarea datoriilor sacre; un cuvânt care scoate la iveală sufletul viclean, inima împietrită și mintea stricată.
Cel ce încalcă jurământul este lipsit de cucernicie, pentru că, deși a invocat numele dumnezeiesc și dreptatea dumnezeiască spre adeverirea și probarea cuvintelor sale, și-a încălcat jurământul, fără să țină seama de evlavia datorată lui Dumnezeu și de dreptatea dumnezeiască pe care el însuți a invocat-o. Sperjurul este lipsit de evlavie, pentru că poartă pe buzele lui numele dumnezeiesc, cu intenția de a-și ascunde scopurile viclene și de a pune în faptă blestemata dorință a inimii sale. Sperjurul este necredincios, pentru că, încălcându-și jurământul, neagă existența lui Dumnezeu și dreptatea dumnezeiască; pentru că niciun credincios nu îndrăznește să-L mânie pe Dumnezeu și să disprețuiască pedeapsa dumnezeiască ce amenință să vină. Sperjurul este stricat moral, pentru că niciun om sănătos moral nu îndrăznește să-și încalce nu numai jurământul, pentru care L-a invocat ca martor și judecător al dreptății pe Dumnezeu, dar nici măcar cuvântul său de onoare. Sperjurul este viclean și impostor, fiindcă își bate joc și de cele dumnezeiești și de cele omenești ca să-i înșele pe cei care-și pun încrederea în el. Sperjurul este un nerușinat, pentru că nu-o este rușine să mintă în fața lui Dumnezeu și a oamenilor. Cel care jură fals disprețuiește datoriile sale sacre, pentru că se sustrage de la obligația de a le respecta. Sperjurul este viclean, pentru că trage folos de pe urma evlaviei față de Dumnezeu a credincioșilor, spre a-i înșela. Sperjurul are inima împietrită, fiindcă se arată nesimțitor în fața groaznicei sala căderi morale. Sperjurul are un cuget pervertit, deoarece gândurile îi sunt întortocheate și hotărârile minții viclene.
Pe sperjur îl urăște Dumnezeu, deoarece a ajuns cu totul lipsit de evlavie; „Și nu se va depărta de casa lui biciul!” (Înț. Sir., 23, 11), după înțeleptul Sirah.
Despre sperjuri, Dumnezeu spune prin gura Prorocului Zaharia: „Și a grăit către mine, zicând: Ce vezi tu? Și am zis: Văd o seceră care zboară, lungă de douăzeci de coți și lată de zece. Și el mi-a tâlcuit: Această seceră va intra în casa a tot cel ce se jură mincinos în numele Meu și-l va zdrobi și-l va nimici. (Zah. 5, 2-4)
Iată judecata dumnezeiască care îi așteaptă pe sperjuri! Sperjurul pășește spre dezastru, trăgând după sine și casa sa, și pruncii lui se fac părtași unor necazuri cumplite.
Vechii elini spuneau: „Să nu ți se pară că Dumnezeu uită de cei ce se jură strâmb” (Menandru (343-291 î.Hr.), poet atenian comic); și, de asemenea: „Dacă cineva se va jura pe zei, nu va fi trecut cu vederea, nici nu va putea scăpa de pedeapsa lor; nu numai el însuși, ci și copiii lui și întreg neamul celui care s-a jurat strâmb va avea parte de mari nenorociri.” (Lykourgos (secolul VII î.Hr., legislator spartan), apud Leocrat (secolul V î.Hr., general atenian).)
Dumnezeiescul Părinte Hrisostom spune că cel ce ia asupra lui un jurământ și-l încalcă, deși trăiește, este mort. „Nu împunge sabia, așa cum o face călcarea jurământului; nu poate ucide pumnalul, așa cum o face rana jurământului. Cel care a jurat strâmb, chiar dacă i se pare să trăiește, a fost rănit și este deja mort; și așa cum cel care a primit [ca pedeapsă] ștreangul, chiar înainte de a ieși din oraș și înainte de a-l vedea pe călău ca fiind de față, simte că a murit odată ce a ieșit de pe ușa tribunalului, la fel și cel ce s-a jurat mincinos, chiar dacă trăiește, a murit.” Înțeleptul Solomon zice: „Cei care jură strâmb împotriva dreptății, disprețuiesc tot ce e sfânt.” (Înț. Sol. 14, 30 (LXX)).
Dumnezeiescul Hrisostom spune, de asemenea, aceste lucruri pline de învățăminte: „Cel care vrea să adeverească minciuna prin jurământ dobândește chipul cel rău, care este neomenia călcării de jurământ.”
Vai, de trei ori vai! Oare cum vor putea sperjurii să îndure ziua Domnului?
Extras din Cunoaște-te pe tine însuți sau despre virtute – Sfântul Nectarie din Eghina, Editura Sophia.
