În data de 12 noiembrie, odată cu prăznuirea Sfinților Martiri și Mărturisitori Năsăudeni, Biserica noastră Ortodoxă ne amintește și de cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Milostiva” (sau Kykkiotisa), una dintre Icoanele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu cu o istorisire deosebit de interesantă, pe care ținem să v-o aducem în atenție la acest început de săptămână și pe care vă invităm cu drag să o descoperiți în rândurile de mai jos.
Kykkiotisa și inspirația Sfântului Apostol și Evanghelist Luca
Conform tradiției Bisericii noastre, această Icoană a Maicii Domnului, Kykkiotisa sau „Milostiva” a fost pictată de Sfântul Evanghelist Luca. Sfânta Tradiție îl consideră pe Sfântul Apostol Luca primul iconar al Maicii Domnului. Se crede că el a pictat mai multe Icoane ale Născătoarei de Dumnezeu, folosindu-se de diverse tehnici, cum ar fi amestecul de ceară și culori pe lemn. Tradiția spune că Maica Domnului a binecuvântat aceste Icoane, rostind cuvintele: „Harul meu va fi cu ele”, și, prin aceasta, oferindu-le o valoare sacramentală.
În scrierile Sfântului Ioan Damaschin, un mare apărător al Icoanelor, găsim mărturia conform căreia „Dumnezeiescul Apostol și Evanghelist Luca a zugrăvit întocmai sfântul și prea cinstitul chip al Maicii lui Dumnezeu, Maria”, confirmând legătura sa directă cu Maica Domnului, încă în viață în acea vreme. Aceasta a fost una dintre cele mai timpurii și puternice mărturii despre începuturile iconografiei creștine.
Maica Domnului și vindecarea unui guvernator
Cea mai cunoscută minune a Icoanei Maicii Domnului „Kykkiotisa”, păstrată în cronicile vechi ale Bisericii noastre, completează istorisirea ei minunată și merită să o împărtășim la acest început de noiembrie pentru ca mai apoi, peste ani, să rămână mărturie și aici, în mediul on-line.
Se spune că, într-o zi, Manuel Vutomit, guvernatorul insulei Cipru, s-a rătăcit în pădurile din jurul palatului în timp ce vâna. Iar celor care sunt de părere că minunile nu există și că nu pot fi considerate decât… simple întâmplări, le spunem că acest personaj a existat și că acest fapt minunat este cunoscut de mulți ciprioți până în zilele noastre. Manuel Vutomit a fost un oficial și lider militar bizantin important sub domnia împăratului Alexios I Comnenul la sfârșitul secolului al XI-lea și începutul secolului al XII-lea. A fost unul dintre cei mai de încredere oameni ai împăratului Alexios și a avut un rol semnificativ în diverse campanii și misiuni diplomatice ale Imperiului Bizantin, mai ales în contextul Primei Cruciade. Printre funcțiile sale administrative, a fost numit guvernator (doux) al insulei Cipru, unde a menținut stabilitatea în fața provocărilor politice ale vremii.
Încheind paranteza și revenind, se spune că, în ciuda încercărilor repetate de a găsi o cale de întoarcere din pădurea în care se rătăcise, nu a reușit să scape din pustietate. Rămas singur și neajutorat, l-a întâlnit pe pustnicul Isaia, care trecea întâmplător prin zonă. Când Manuel l-a rugat să-l ajute și să-i arate drumul spre casă, pustnicul l-a ignorat. Supărat, guvernatorul a poruncit însoțitorilor să-l pedepsească aspru.
Ajuns acasă târziu în noapte, Manuel s-a îmbolnăvit grav, iar niciun medic al curții nu reușea să găsească un remediu. Reflectând la fapta sa și considerând că boala ar putea fi o consecință, guvernatorul a trimis gărzile să-l aducă pe Isaia pentru a-i cere iertare. Ce nu știa Manuel era că, în aceeași noapte, Isaia avusese o vedenie în care Dumnezeu îi descoperise că guvernatorul avea să-l ajute să aducă o Icoană a Maicii Domnului din Constantinopol în mănăstirea sa. Așa a și fost. După ce pustnicul l-a iertat, Manuel s-a vindecat, iar împreună au plecat spre Constantinopol, unde au fost martorii unei alte minuni: fiica împăratului Alexie I Comnenul se îmbolnăvise brusc, prezentând aceleași simptome ca Manuel. Acesta din urmă a profitat de ocazie și s-a dus să-l vadă pe împăratul Alexie. I-a povestit despre experiența sa cu călugărul Isaia și l-a asigurat că fiica lui se va vindeca dacă va trimite în Cipru Icoana Maicii Domnului. În disperarea sa, împăratul, văzând că nu are altă opțiune, a fost de acord și astfel fiica sa s-a însănătoșit imediat. Împăratul, totuși, nevrând să se despartă de Icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, a chemat un pictor de primă clasă și i-a cerut să picteze o copie exactă a Icoanei, cu intenția de a trimite copia în Cipru.
În acea noapte, Maica Domnului însăși i-a apărut în vis împăratului și i-a spus că dorința ei este ca Icoana sa să fie trimisă în Cipru, iar copia să fie păstrată de împărat. În ziua următoare, corabia regală cu Icoana Fecioarei a plecat spre Cipru, unde Isaia o aștepta. În timpul procesiunii Icoanei de la coastă până în Munții Troodos, conform legendei, copacii, participând la slujba de întâmpinare, își plecau trunchiurile și ramurile cu evlavie. Conform altei tradiții, încă păstrată de credincioșii din zona Munților Troodos, o pasăre cu glas ca de om zbura prin zonă cântând: „Kykkou, Kykkou, dealul lui Kykkos / O mănăstire va umple locul / O doamnă de aur va intra / Și niciodată nu va mai ieși”.
„Doamna de aur” era, evident, Maica Domnului și Icoana ei „Kykkiotisa”, iar mănăstirea a fost ctitorită imediat, prin osteneala pustnicului Isaia. Cu sprijinul financiar al împăratului Alexie I Comnenul, acesta a pus bazele viitoarei Mănăstiri Kykkos. De atunci și până în zilele noastre, mănăstirea poartă numele de „Mănăstirea Imperială și Stavropighială Kykkos”. Termenul „stavropighială” provine din grecescul „stavropigia” (σταυροπηγία), care înseamnă „locul unde este depusă crucea” și se referă la o mănăstire sau o Biserică care se află sub autoritatea directă a patriarhului sau a unui alt lider bisericesc superior.
Sursa: http://blog.bizanticons.ro.
