„Hristos Se naște, slăviți-L!
Hristos din Ceruri, întâmpinați-L!
Hristos pe pământ, înălțați-vă!”
Omilie a unui preot ortodox
De patruzeci și doi de ani de când sunt preot al Celui preaînalt și duhovnic, aceste zile ale Nașterii Domnului, dar și toate celelalte Sărbători ce urmează, m-a preocupat dintotdeauna și mai ales noima duhovnicească a acestor sfinte zile, ca ceva ce este foarte profund, impunător și, în același timp, de neînțeles.
Dacă aceste zile le prăznuim și ne bucurăm de ele numai prin împodobirea pomului de Crăciun și a tot ce este în jurul nostru, prin distracții și petreceri, atunci nu am dobândit absolut nimic pentru folosul sufletului nostru din aceste sfinte zile. Într-adevăr, este foarte frumos și impresionant când vedem noaptea lumini colorate la balcoanele și în copacii caselor, pe străzile principale și în vitrinele marilor magazine. De toate acestea ne-am desfătat și ne vom desfăta, însă există un dar…
Pentru că dacă înlăuntrul nostru, frații mei, nu trăim o schimbare dătătoare de viață, o prefacere a sufletului nostru în iesle duhovnicească, atunci la nimic nu ne vor folosi ornamentele încântătoare și multicolore, distracțiile și darurile. Dacă voi și eu nu trăim renașterea noastră personală și dacă în inimile copiilor noștri nu semănăm nădejdea mântuirii, atunci sărbătorile și-au pierdut scopul lor. Și l-au pierdut pentru că a găsit inimile noastre înghețate, indiferente, închise. Sărbătorile care vin în fiecare an nu sunt numai pentru urări și „La mulți ani!”, ci pentru a ne crea neliniști evanghelice și duhovnicești. Adică, în ce măsură vom deveni creștini mai corecți, cu mai mult duh smerit, cu mai multă răbdare, îndelungă răbdare și îngăduință în călătoria vieții noastre. Jucăriile, darurile, împodobirile, pomii, luminile și revelionul sunt pentru consum, iar nu pentru suflet. Toate cele pentru suflet sunt oferite în biserică. Aici sunt sfintele slujbe, aceste slujbe minunate ale acestor zile cu încântătoarele noime pe care le cântă Biserica noastră.
Vreau să vă spun două lucruri pe care le-am trăit la vârsta copilăriei, pentru a le compara cu realitatea dezgustătoare de astăzi. Primul lucru pe care-l vedeam noi copiii atunci în anii 1935 până în 45, era văruirea generală. Se văruiau curțile, trotuarele de piatră, casele atât înăuntru, cât și în afară, trunchiurile pomilor până la mijloc. Curățire generală. Împodobirea era foarte săracă, dar cea la care stăruiau era curățenia, atât cea lăuntrică, cât și cea exterioară.
Și astfel, în dimineața sărbătorii Nașterii Domnului, mamele noastre se sculau cu un ceas mai devreme pentru a aranja casa, astfel încât atunci când se vor întoarce de la biserică, casa să-i aștepte curată. De ce? Noi, toți băiețandrii acelei vremi întrebam de ce se face atâta curățenie peste tot, atât în case, cât și în afară, iar răspunsul celor mari era de obicei îndoit.
Mai întâi pentru că vine Nașterea lui Hristos, și în al doilea rând, pentru că Pruncul Hristos, Care S-a născut în Betleem, avea să fie PRIMUL Vizitator al casei noastre, împreună cu Îngerii și cu magii din Persia.
– Va veni Pruncul Hristos?, întrebam noi. La noi acasă? Dar cum? Când? Se poate asta ca să vină Hristos la noi? În ce fel?
Iar cei mari ne răspundeau cu multă simplitate, răspuns pe care trebuie să-l dați și voi, părinții, copiilor voștri.
– Dar oare nu vom merge cu toții la biserică să ne împărtășim? Așadar, noi toți, tata, mama, bunicul, bunica, copiii, odată cu dumnezeiasca Împărtășanie Îl vom aduce și pe Hristos în casa noastră. Împreună cu el vom prăznui, împreună cu El vom sărbători cum se cuvine Sfânta Naștere a lui Hristos.
Uimitor, minunat și impresionant, dar nu există așa ceva astăzi, decât foarte rar. Hristos în căsuța noastră, în coliba noastră sau și în vila noastră. Da, vă repet: Nașterea lui Hristos cu Hristos în casă. Cu Hristos în casa și în familia noastră.
Din nefericire, creștinii ortodocși de astăzi prăznuiesc Nașterea lui Hristos fără Hristos.
Al doilea lucru pe care am vrut să vi-l spun se referă la daruri. Darurile se împart în două categorii. În prima categorie intră darurile care au legătură cu Nașterea lui Hristos. Acestea sunt de obicei o pereche de ciorapi, o pereche de încălțăminte, o cămașă, o cravată, o rochie, un palton etc. Iar pe acestea creștinii le purtau pentru prima dată la Nașterea Domnului, ca să se sfințească și ele în biserică. Așa cum Biserica sfințește casele, câmpiile, viile, stânele cu animale, fântânile, roadele pământului și altele, tot astfel și la slujba de Nașterea Domnului trebuia să se sfințească tot ce aveam nou pe noi, pentru ca să rămână trainic, să fie purtat cu sănătate, cu bucurie duhovnicească.
S-a pierdut și acest obicei binecuvântat, care-l aducea pe om mai aproape de Biserică și de sărbători și care-l îmbrăca duhovnicește, fiindcă pe toate le sfințește Hristos prin Biserica Sa.
A doua categorie de daruri erau pentru Anul Nou. Desigur, erau diferite jucării pentru copiii mici, pe care le aducea, de obicei Sfântul Vasilie , seara târziu sa a doua zi dis-de-dimineață.
Astăzi sărbătorile au ieșit din Biserică și din familia închegată și s-au dedat festivităților, muzicii străine, distracțiilor, mâncărurilor și băuturilor. Din păcate s-au pierdut valorile duhovnicești și s-a lepădat esența și duhul sărbătorilor religioase și mai ales cea a Nașterii Domnului. Și nu numai atât.
Biserica noastră Ortodoxă, Ortodoxia noastră, fraților, nu leapădă manifestările sărbătorești și nu se scârbește de abundența de ornamente, de ornamente sărbătorești care se fac de fiecare dată, însă nu rămâne la ele. Biserica face ceva foarte mare, și anume înaintează în profunzime. De aceea rostim predica, pentru a putea, cu toții împreună, să intrăm mai profund în noima sărbătorilor. Iar aceasta s-o transmiteți și soților sau soțiilor voastre, copiilor, vecinilor, rudelor și prietenilor voștri. Adică Biserica propune și aplică armonia nedezlipită între elementul duhovnicesc și cel material al Sărbătorilor, în scopul înduhovnicirii tipurilor și a tot felul de manifestări, a manifestărilor exterioare pe care le au aceste Sărbători. Iar de acolo să ne povățuiască la întâlnirea personală cu Dumnezeu, cu Mântuitorul nostru Iisus Hristos, cu Cel pe Care trebuie să-L preîntâmpinăm.
Pentru noi, creștinii ortodocși, Hristos nu S-a născut acum 2000 de ani și atât, ci El continuă să fie prezent, Dumnezeu viu, Care ni se dăruiește în fiecare zi prin Sfintele Taine, prin Sfânta Sa Biserică, prin Sfântul Său Potir. Dumnezeiasca Împărtășire, duhul pocăinței, Sfânta Mărturisire, rugăciunea cu lacrimi, cuvântul evanghelic și multe altele sunt cele care Îl aduc pe Hristos în inimile noastre, și numai așa putem prăznui cum trebuie Nașterea lui Hristos. Și atunci toate se înduhovnicesc, și formele și ornamentele sărbătorilor, făcând să fie inundate inimile noastre de dragoste și iertare.
Dar realitatea este tragică, pentru că în jurul nostru îi vedem pe oameni cum ajung niște ruine. Descompunerea familiei, înmulțirea avorturilor, foametea, șomajul, sărăcia, înmulțirea bolilor și mai ales a diferitelor forme de cancer, accidentele nenumărate, numărul invalizilor, toate acestea sunt înfricoșătoare. Dar adevăratul creștin ortodox se neliniștește, se roagă, Îl roagă pe Hristos, Care continuu Se naște din Fecioara, Se naște de fiecare dată, în fiecare zi în Sfânta noastră Biserică, pe Sfânta Masă și în inimile noastre. Și se roagă Lui, postește, priveghează nopțile și plânge pentru păcatele lui cele multe, dar și pentru păcatele tuturor oamenilor care se află departe și nu știu cum să prăznuiască Nașterea lui Hristos. De altfel, este și singurul care poate trăi noima acestei mari Sărbători.
Frații mei, se apropie Praznicul Nașterii lui Hristos. Să-L căutăm toți pe Hristos. Dar oare unde-L vom afla? În Biserică, în Credința Ortodoxă, în Dumnezeiasca Liturghie, în Dumnezeiasca Împărtășanie, în Sfânta Scriptură, în Sfânta Tradiție, în Sfânta Spovedanie și în toate celelalte Sfinte Taine; în rugăciune, în poruncile evanghelice, în milostenie, în dragostea față de vrăjmași, în conștiința liniștită, în inima pașnică. Da, pe Hristos Îl vom afla în inimile noastre, căci: „Împărăția lui Dumnezeu înlăuntrul vostru este”.
Așadar, să-L căutăm pe Hristos, căci fără Hristos nici Nașterea Domnului, nici Paștile și nici o altă sărbătoare nu o putem prăznui așa cum trebuie.
