Preot Ioan Istrati
O mamă bună, frumoasă și blândă, în mijlocul gunoaielor și gheonoaielor istoriei. Deunăzi a făcut o sută de ani. Are niscaiva riduri de la milioanele de lacrimi pe care le-a vărsat pentru copiii ei. E slabă și dreaptă, deși au zdrobit-o nemerniciile istoriei, și se pune lesne în genunchi în fața lui Dumnezeu. Are mireasmă de busuioc și de tămâie în păr. A născut copii și i-a dus la Biserică. I-a împărtășit pe toți cu Hristos.
Unii au uitat de Dumnezeu și au părăsit-o, plecați din satul ei cu glas de toacă și de Îngeri. I-au luat copilașii și i-au avortat, vreo treizeci de milioane, și ea tot îi plânge prin cimitire. Au furat-o toate liftele păgâne în istorie, și ea tot cu masa pusă, cu mere și cu nuci, și cu merinde îi primește. I-au stricat gardurile de lemn și au adus dobitoace străine la păscut, i-au răpit fata cea mică și au dus-o în stepele Siberiei, dar Sângele apă nu se face. Au umilit-o mereu și au stors tot ce-au prins din hambare și din casă. Și ea mereu toarce și plânge. I-au stricat și Troița de la poartă, dar tot o repară lăcrimând. Și face pomeni și rugăciuni și Dumnezeu se îndură de ea, că o vede în ochii ei plânși pe Mama Lui, zdrobită de durere înaintea Crucii.
Azi e ziua ei.
La mulți ani și veșnicie, Maică Românie!!!
