Într-un parc se pregătea o serbare populară, la care oamenii erau primiți doar cu bilet. Multi voiau să intre, dar bani de bilete nu aveau. Un bogat a hotărât să pună la încercare patimile omenești și a aruncat în mulțime un pumn de monede: bani din aur fals, printre care se afla și unul de argint adevărat. Copiii s-au aruncat după monede, s-au luat la ceartă, s-au bătut, până când au strâns toate monedele – însă la banul de argint nu s-a uitat nimeni, căci toată lumea se gândea că aurul, de, este mai prețios decât argintul. Cei care țineau în mână bani falși se simțeau tare fericiți, însă deznodământul a fost amar și neașteptat: când s-au dus să cumpere bilete, s-a dovedit că banii lor sunt falși și polițiștii i-au dus la închisoare. Unul a fost mai iscusit decât toți: văzând ce s-a întâmplat cu tovarășii lui, a aruncat banul din aur fals și s-a dus să-l caute pe cel din argint. Când l-a găsit a cumpărat bilet și a intrat în parc, la serbare.
Tâlcuire: serbarea este Împărăția Cerurilor, împărăția bucuriei nemuritoare. Monedele false sunt poftele trupești, slava deșartă și amăgirea de sine, care îi depărtează pe oameni de Împărăția bucuriei adevărate și îi duc în împărăția chinului și a beznei. Argintul curat simbolizează bunătatea lăuntrică și adevărul lăuntric al sufletului drept. Copiii înnebuniți după sclipirea amăgitoare a lumii acesteia sunt păcătoșii. Copilul care a aruncat aurul fals și s-a grăbit să caute argintul îl simbolizează pe păcătosul care s-a pocăit.
Sfântul Nicolae Velimirovici
Extras din De ce nu sunt înger. Povești de trecut timpul cu folos– traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, 2018.
