– Domnule profesor, sunt amețit de atâtea discuții pe care le aud zilnic despre existența lui Dumnezeu. Care este părerea dumneavoastră? a întrebat un elev pe profesorul său.
– Ai văzut vreodată o albină? a răspuns el. Ai auzit vreodată zumzetul ei? De îndată ce va găsi nectarul florilor, îl absoarbe cu toată puterea ei, oprindu-se astfel din zumzetul ei.
Vezi acest vas pe care îl am în fața mea? Voi începe să-l umplu cu apă. Ascultă sunetul care-l face apa când îl umple. Va înceta să se audă când se va umple până la buză și apoi se va revărsa.
Ai văzut cât de neliniștit este pruncul, care plânge când îi este foame și caută sânul mamei sale? Cum de îndată ce-l află, se liniștește, se odihnește, iar atunci când se satură, adoarme în brațele ei?
Același lucru se întâmplă și cu oamenii. Cu cât mai mare este căutarea lui Dumnezeu, cu atât mai mare este zgomotul pe care-l fac oamenii. Când însă Îl găsesc, Îl adoră în tăcere…
