Comunicat de presă al Școlii Brâncovenești
La Sesiunea de comunicări a Academiei Române dedicată împlinirii a 300 de ani de la moartea lui Constantin Brâncoveanu; joi 26 iunie 2014, Preafericitul Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a afirmat că „…Mai presus de toate realizările sale remarcabile în plan politic, cultural, educaţional şi social, Sfântul Constantin Brâncoveanu ilustrează condiţia martirului creştin, care-şi asumă vocaţia de a-L mărturisi pe Hristos cu preţul vieţii sale şi a propriilor săi fii.1
Înregistrarea video postată de domnul Alexandru Toma Pătraşcu pe pagina personala de facebook reprezintă un joc de rol realizat în şcoala noastră cu scopul însuşirii cunoştinţelor de natură istorică şi religioasă referitoare la martiriul Sfinţilor Brâncoveni.
Este cunoscut faptul că, la nivelul claselor I-IV, în structura metodelor active îşi găsesc cu maximă eficienţă locul, jocurile didactice, constituind o punte de legătură între joc şi activitatea specifică şcolii, învăţarea. 2
În cadrul jocurilor de rol copilul reproduce fictiv o situatie reala (personaje, fenomene, functii, relatii) într-un scenariu prestabilit. Beneficiile pe care aceste activitaţi le au în dezvoltarea lui sunt nenumărate, dezvoltând abilităţi importante şi ajutându-l să înţeleagă o mulţime de concepte şi idei pe care altfel cu greu şi le-ar putea explica. 3
În Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor Publicată în Monitorul oficial Partea I, nr. 11/8.01.2007, în Capitolul I, Art. 3. – (1) este prevăzut faptul că „Părinţii sau tutorii au dreptul exclusiv de a opta pentru educaţia religioasă a copiilor minori, conform propriilor convingeri.”.4
Menţionăm faptul că activitatea didactică s-a realizat cu acordul şi în prezenţa părinţilor.
În ceea ce priveşte aspectul dramatic al conţinutului, trebuie avut în vedere faptul că elevii noştri sunt obişnuiţi cu citirile zilnice din Proloage (Vieţile Sfinţilor), în care vieţile Sfinţilor Mucenici ocupă un loc important.
Conducerea Şcolii
„Sfinţii Martiri Brâncoveni”,
15 . 03. 2015 – Duminica Sfintei Cruci
1 http://patriarhia.ro/anul-comemorativ-al-sfinilor-martiri-brancoveni-in-patriarhia-romana-7355.html
2 http://www.academia.edu/6611656/Jocul_didactic_si_rolul_lui_formativ
3 http://www.copilul.ro/copii-3-6-ani/joc-si-jucarii/Jocurile-de-rol-la-copii-Beneficii-si-idei-de-jocuri-de-rol-a12019.html
4 http://patriarhia.ro/legea-nr-489-2006-privind-libertatea-religioasa-si-regimul-general-al-cultelor-539.html
Atacurile la adresa Bisericii Ortodoxe din România din ultimele săptămâni, îndreptate în special împotriva orei de religie, au luat și alte forme. Faptul că demersul ”la intimidare” a unui activist ”umanist”, apostat de la creștinism, a fost luat în serios și s-a ajuns ca CCR să adopte o decizie evident neconstituțională (nu s-a putut invoca nici un paragraf din Constituție în susținerea ei) și nedemocratică (pentru că impune majorității să facă ceea ce ar trebui să facă minoritatea) a dat semnalul altor activiști, tot străini de dreapta credință, să lovească din nou. ASUR-ul e o organizație care susține energic, pe față, atrocități precum uciderea copiilor prin avort, predarea ca certitudine științifică a teoriei evoluționiste a lui Darwin, obligația ca manifestări ”împotriva firii” să fie impuse ca firești ș.a.m.d.
Un membru fondator și vicepreședinte al ASUR a pornit zilele trecute o campanie de denigrare a uneia dintre puținele Scoli private ortodoxe din România, fondată de una dintre cele mai truditoare Fundații din spațiul românesc: Fundaţia Sfinții Martiri Brâncoveni din Constanța, înființată în anul 2005 cu binecuvântarea Arhiepiscopiei Tomisului şi Dobrogei ca o unitate de învăţământ cu specific creştin–ortodox, bucurându-se încă de la constituire de ocrotirea duhovnicească a Părintelui Arhimandrit Arsenie Papacioc de la Mânăstirea Sf. Maria – Techirghiol, plecat relativ recent la cele veșnice. (http://www.scoalabrancoveneasca.ro)
Piesa de teatru incriminată de atacatori, ilustrând pătimirea Sfinților Brâncoveni (filmare integrală aici https://www.youtube.com/watch?v=KxfvnwBtXus), este o punere în scenă din iunie 2014, cu fidelitate, a martiriului din 15 august 1714 așa cum este descris, între alții, și de un martor al execuției de la Constantinopol, călătorul francez Aubry De La Motraye, aflat în slujba regelui Carol al XII-lea al Suediei, care relatează: „Gâdele i-a pus pe toţi să stea în genunchi la o oarecare depărtare unul de altul şi să-şi scoată căciulile de pe cap. Şi după ce le-a îngăduit să facă o scurtă rugăciune, a tăiat mai întâi dintr-o singură lovitură de sabie, capul clucerului, (…) şi apoi al fiului mai mare. Dar când ridică sabia ca să taie capul celui mai tânar, în vârstă de 16 ani, acesta, cuprins de frică, ceru să i se cruţe viaţa, primind în schimb să se facă musulman; atunci, tatăl său, dojenindu-l şi îndemnându-l mai bine să moară de o mie de ori dacă s-ar putea, decât să se lepede de Iisus Hristos, numai pentru a trăi câţiva ani mai mulţi pe pământ, acesta (Matei) spuse gâdelui: Vreau să mor creştin, loveşte!; şi îndată gâdele îi reteză capul, ca şi celorlalţi. În sfârşit, îl decapită şi pe tată.” (ACADEMIA ROMÂNĂ, Călători străini despre ţările române, VIII, Bucureşti, 1983, pp. 527-528 apud Martiriul Sfinţilor Bâncoveni, ed. Sophia, 2014, p. 263.)
Îngrijorător este modul foarte tendențios în care majoritatea celor din mass media care au preluat știrea prezintă lucrurile, acordând credit unui plăsmuitor de false probleme. Pare incredibilă dedublarea unor organisme de presă care produc și difuzează scene de mare violență când își permit să acuze un joc educativ. Și, totuși, se poate…
În ziua în care s-a postat mesajul de atac, Duminica Sfintei Cruci, la Dumnezeiasca Liturghie, în bisericile ortodoxe din întreaga lume s-au citit cuvintele Mântuitorului Hristos: ”Şi chemând la Sine mulţimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul Său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va scăpa. Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său? Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el, când va veni întru slava Tatălui său cu sfinţii îngeri.” (Marcu 8, 34-38)
Brâncoveanu, ca un adevărat următor al lui Hristos, le spune fiilor săi în fața iminentei morți: „Fii mei, fiii mei! Iată toate avuţiile şi orice alta am pierdut. Să nu ne pierdem încă și sufletele. Staţi tari, bărbăteşte, dragii mei, şi nu băgaţi seamă la moarte. Priviţi la Hristos, Mântuitorul nostru, câte au răbdat pentru noi şi cu ce moarte de ocară au murit! Credeţi tare în aceasta şi nu vă mişcaţi din credinţa pravoslavnică pentru viaţa şi lumea aceasta! Aduceţi-vă aminte de Sfântul Pavel, ce zice: că nici sabie, nici îmbulzeală, nici moarte, nici alta orice nu-L va despărţi de Hristos; că nu sunt vrednice muncile şi nevoile acestea de aici spre mărirea ceea ce o va da Hristos. Acuma dară, o dulcii mei fii, cu sângele nostru să spălăm păcatele noastre”. (I. LUPAȘ, Mucenicia Brâncovenilor, în „Studii Teologice. Conferințe și comunicări istorice”, vol III, Sibiu, 1941. p. 12.)
Totuși, nu putem să nu vedem și împlinirea grabnic în istorie a cuvintelor profetice ale Sfântului Constantin, consemnate în Cronica lui Del Chiaro, medicul personal al domnitorului. Acesta i-a spus vărului Ștefan Cantacuzino, impus chiar în locul domnitorului său pe tron: „E mai bine că domnia ţi-a fost dată ţie decât altuia, unui străin. Dacă aceste nenorociri sunt de la Dumnezeu pentru păcatele mele, facă-se voia Lui! Dacă sunt însă fructul răutăţii omeneşti, pentru pieirea mea, Dumnezeu să ierte pe duşmanii mei, dar păzească-se de mâna teribilă şi răzbunătoare a judecăţii divine”. (Martiriul Sfinţilor Bâncoveni, ed. Sophia, 2014, p. 247.).
Redăm fragmentul final al unei scrisori a Sfântului Constantin Brâncoveanu către Patriarhul Ierusalimului de atunci, Hrisant Notara, pentru că se potrivește momentului în care ne aflăm din anul liturgic:
”Și, deoarece am ajuns cu ajutorul lui Dumnezeu iarăși la acest Sfânt și Mare Post folositor sufletului, ne-am rugat de Dumnezeu Sfântul, nu numai să Te ție sănătos și cu iubire de Dânsul, ci să te și învrednicească a serba și aducătorul de lumină praznic, ce este să vie, al Învierii din morți a Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, voios și asemenea cu Patriarhii, împreună cu tot soborul din jurul Tău.
Să avem și de acum înainte scrisoarea-Ți cinstită, ca să ne bucurăm de sănătatea Ta și de părinteștile-Ți rugăciuni, care să și fie cu noi în toată viața.
Al Fericirii Tale fiu sufletesc și cu totul la poruncă,
Io Constantin Basarab Voievod” (datată 15 februarie 1713)
Considerăm că o citire atentă a textului ce urmează, un adevărat manifest al Fundației Sfinții Martiri Brâncoveni, Constanta, explică mai degrabă ce îi deranjează pe atacatori: (http://www.crestinortodox.ro/religie/fundatia-sfintii-martiri-brancoveni-69487.html)
”Să stăm bine! Să stăm cu frică! Să luăm aminte!”
