„Simte magia sărbătorilor de iarnă! Petrece un Crăciun de poveste alături de cei dragi ție!” Nu, fraza de mai sus nu e un îndemn care să înlocuiască tradiționala introducere a articolelor-tradiție de pe blogul Bizanticons Art. Este un îndemn adresat pe un ton cald, la finalul unei reclame pe care am auzit-o de curând la radio, așteptând în traficul de final de săptămână. De fapt, ca într-un soi de lanț al slăbiciunilor, poate tocmai reclamele la diferite produse și servicii fac ca traficul din marile orașe să fie dat peste cap, pur și simplu, pentru că toată lumea își dorește să simtă… magia.
În realitate, însă, nu despre magie este vorba la final de decembrie. Sărbătoarea Nașterii Domnului Iisus Hristos sau Crăciunul, într-un cuvânt, este Praznicul care ne vestește iubirea smerită și darnică a lui Dumnezeu Tatăl, Care a trimis în lume pe Fiul Său Cel veșnic pentru a mântui pe oameni de păcat și de moarte și a le dărui viață veșnică. În ciuda semnificației sale spirituale profunde, sărbătoarea Crăciunului se regăsește adesea într-un tablou complex, marcat de „magie” și consumerism în contemporaneitate. Ce e de făcut? Cum să procedăm și cum să ne „opunem” acestui curent din ce în ce mai prezent în jurul nostru? Vă dăm câteva idei și suntem deschiși la noi propuneri, pe care vă rugăm să ni le sugerați în secțiunea de comentarii!
- Copiii ajutați astăzi sunt adulții educați de mâine. De aceea, este deosebit de important să le spunem copiilor noștri că de Crăciun nu e vorba despre daruri, luminițe și magie, ci despre Nașterea unui Prunc într-o iesle smerită. Comunicarea valorilor și semnificațiilor duhovnicești ale acestei sărbători este o oportunitate frumoasă de a împărtăși învățătura de credință cu copiii noștri. Cum să faci asta, mai exact? Începe cu o poveste simplă din Biblie despre Nașterea lui Iisus. Folosește cuvinte potrivite vârstei lor și oferă-le o imagine vie a evenimentelor care au avut loc în iesle la Betleem. Apoi, focalizează-te pe învățătura creștină. Explică-le copiilor că aceasta este o sărbătoare care marchează momentul în care Dumnezeu a devenit om pentru a aduce lumină și iubire în lume. În acest context este oportun să clarifici diferența dintre magie și minuni. Magia este adesea asociată cu trucuri sau fenomene supranaturale fără explicații, în timp ce minunile creștine sunt evenimente speciale realizate de Dumnezeu pentru a arăta iubirea și puterea Sa. Nu în ultimul rând, încurajează-i să pună întrebări și să discute despre ceea ce au înțeles. Astfel, poți adapta mesajul în funcție de nivelul lor de înțelegere și de interes.
- Documentează-te și apoi spune-le celor din jur ce ai aflat! Spre exemplu, în contextul în care se tot bate monedă pe „magia Crăciunului”, ar fi bine să le spui celor din anturajul tău, care folosesc deseori această expresie, că nu e cea mai fericită. Și, mai mult decât atât, n-are legătură cu magii. Pe scurt, magii nu erau vrăjitori, ci oameni înţelepţi care studiau mersul stelelor şi interpretau visele. Atunci când au văzut o stea neobişnuită, au înţeles că un eveniment mare se petrece şi un Împărat Mare Se naşte și I-au adus lui Hristos aur, smirnă și tămâie. Potrivit tradiţiei Bisericii, Maica Domnului a păstrat aceste daruri şi, la Adormirea sa, le-a lăsat Bisericii din Ierusalim, laolaltă cu alte cinstite odoare ce au aparţinut Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Astăzi, aceste Cinstite Daruri se păstrează la mănăstirea athonită Sfântul Pavel din Muntele Athos. Aurul se găsește sub forma a douăzeci și opt de plăcuțe netede îngrijit sculptate în diferite forme (paralelogram, trapezoidale, poligonale și celelalte) și de diferite dimensiuni. Fiecare plăcuță are un plan diferit de miniaturi artistice complicate. Tămâia și smirna sunt păstrate ca un amestec sub forma a șaizeci și două de mărgeluțe de mărimea unor măsline mici. Sfântul Ioan Gură de Aur face referire la cei trei magi în omiliile sale: „Să nu socotești, dar, că e ceva nevrednic de Dumnezeu că a chemat prin o stea pe magi ca să se închine lui Hristos. A vrut să-i cheme prin arătarea unei stele ca să-i înalțe cu mintea mai sus de propria lor gândire. Pentru că, după ce i-a condus și i-a călăuzit, și după ce i-a adus lângă iesle, nu le mai vorbește prin stea, ci prin Înger. Așa au ajuns încetul cu încetul mai buni”.
- Dăruiește celor care n-au! Asta este adevărata magie a Crăciunului! E clar că încă dinainte de Ajun, în casele tuturor se pregătesc bucate alese pentru masa mare în familie, din ziua de 25 decembrie. Însă, se spune că faptele bune sunt aripile cu care ne înălțăm spre Cer și spre Împărăția lui Dumnezeu, iar milostenia pe care ar trebui să o facem în orice ceas al vieții noastre poate avea un început-bun încă din ziua de Crăciun. Știind că, din perspectivă creștină, milostenia este văzută ca o expresie a iubirii față de Dumnezeu și față de aproapele, spre exemplu, atunci când mergem la supermarket pentru a cumpăra alimentele necesare pentru prepararea meniului de Crăciun, să luăm câte ceva și pentru cei care, atunci când se înserează nu au un acoperiș deasupra capului sau, mai trist, nu au măcar o bucată de pâine pe care să le o ofere copiilor. Însuși Hristos a trăit o viață de dăruire și ne-a lăsat milostenia față de cei sărmani și nevoiași ca un îndemn cu valoare de „testament”: „Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, moșteniți Împărăția cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost și Mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și Mi-ați dat să beau; străin am fost și M-ați primit; gol am fost și M-ați îmbrăcat; bolnav am fost și M-ați cercetat; în temniță am fost și ați venit la Mine”.
- Ține minte „regula celor doi C”: Cumpătare, nu cumpărare! Pentru că în orice context, cumpătarea este virtutea de aur și e mai mare decât obsesia de a cumpăra orice și oricum înainte de Crăciun. Nu e un secret faptul că astăzi, consumerismul încurajează în fel și chip excesul și dorința nelimitată de cumpărături, ducând la risipă și la o focalizare exagerată asupra bunurilor materiale. În această cursă frenetică pentru achiziții, adesea se pierde esențialul – momentul de reculegere și reflectare asupra semnificației profunde a praznicului Nașterii Domnului? Și totuși, există un antidot – cumpătarea, virtutea prin care credinciosul pune cuvenita măsură în toate faptele vieții sale. „Ea este o caracteristică bună şi frumoasă a oricui, care lucrează pentru dobândirea virtuţilor. Ea este temelia tuturor virtuţilor şi este prima care pregăteşte sufletele spre lucrarea virtuţilor”, spunea Sfântul Ierarh Nectarie Taumaturgul.
- Lumină în loc de luminițe! A fi și a dărui lumină în loc de a te concentra doar pe luminile multicolore de Crăciun înseamnă să fii o prezență pozitivă și încurajatoare în viața celor din jur. Poți să aduci bucurie și zâmbete, să oferi ajutor celor în nevoie și să te implici chiar în acțiuni caritabile sau voluntariat. Cum să faci asta? Identifică oamenii din comunitatea ta care au nevoie de ajutor și implică-te. Poate fi vorba despre vecini în vârstă, familii defavorizate sau persoane singure. O mică faptă de bunătate poate lumina cu adevărat viața cuiva în această perioadă. Apoi, dăruiește din timpul și cunoștințele tale. Dacă știi să cânți la pian sau la chitară, poți organiza un curs sau o activitate care să împărtășească lumina cunoașterii cu cei din jurul tău – adulți și copii deopotrivă.
Așadar, în loc de concluzie, alege să fii și să dăruiești lumină, în loc să cauți cu tot dinadinsul „magia Crăciunului”. Și spune-le celorlalți că ziua de 25 decembrie nu este apogeul vreunui număr de magie, ci este taina milostivirii şi smereniei lui Dumnezeu pentru oameni. Căci, Fiul lui Dumnezeu la noi pe pământ ca să ne înalțe la El, spre a fi împreună cu El în viaţa veşnică. Aceasta este realitatea dogmatică, duhovnicească și istorică, aflată în contrast cu noile tendințe de limitare a mesajului religios.
Sursa: http://blog.bizanticons.ro
