Cuviosul Porfirie Kapsokalivitul
Multă vreme m-a chinuit gândul, de ce să nu mă fac și eu călugăr, ca să mă dăruiesc în întregime lui Dumnezeu, ci m-am căsătorit și, cu copiii pe care i-am făcut, m-am legat și nu pot face nimic bun pentru Dumnezeu. Cu acesta și cu alte gânduri, am mers într-o zi la Stareț, iar el, după ce i-am spovedit diferitele păcate pe care le-am făcut, pentru că numai păcate am făcut și fac, mi-a spus, fără să-i spun nimic despre gândul ce mă chinuia:
– Hai, pleacă acum și nu te gândi la aceasta! Las-o, nu este pentru tine! Mănăstire este și casa ta, dacă vrei. Nu diferă cu nimic de ea. Numai să faci ceea ce-ți voi spune. Nu locul face Mănăstirea, ci modul. Du-te și te roagă și fă răbdare în toate!
***
Unii frați de la o mănăstire din lume l-au întrebat pe Stareț dacă pot spori în lume sau ar fi mai bine și mai folositor pentru sufletul lor să plece în Sfântul Munte, care este, prin excelență, loc de liniștire. Iar acela le-a răspuns:
– Dacă cineva se află în Omonia[1] și-și are mintea adunată, este ca și cum s-ar afla în Muntele Athonului. Iar dacă cineva se află în Athon și nu-și are mintea adunată, este ca și cum s-ar afla în Omonia.
[1] Piață în centrul Atenei.
