„Mâniaţi‑vă şi nu păcătuiţi!”

– Gheronda, indignarea vine din egoism?

– Nu întotdeauna. Există şi o indignare dreaptă, dumnezeiască. Proorocul Moise ţinea în mâini lespezile de piatră cu poruncile şi, când i-a văzut pe israeliţi jertfind viţelului de aur, le-a aruncat jos şi le-a spart[1], mişcat fiind de sfântă indignare. Înainte de a urca pe Muntele Horeb[2], ca să primească poruncile, le spusese ce trebuie să facă până se va întoarce. Apoi ei înşişi au văzut fulgerele pe Horeb, dar fiindcă Moise întârzia să se întoarcă, au început să caute un dumnezeu (căruia să i se închine). Au mers, aşadar, la Aaron şi i-au spus: „Nu ştim ce se întâmplă cu Moise. Cine ne va povăţui acum? Scoală-te şi fă-ne dumnezei care să ne conducă!”. La început Aaron s-a împotrivit, dar apoi a cedat. Deci s-au trudit de au făcut un cuptor, au aruncat într-însul toate obiectele de aur pe care le primiseră de la egipteni înainte de plecarea din Egipt[3], şi au făcut un viţel de aur. L-au aşezat pe o piatră şi au început să bea şi să petreacă. „Ăsta ne va conduce”, spuneau ei. Atunci Dumnezeu i-a spus lui Moise: „Coboară repede, căci poporul s-a lepădat de Dumnezeu”. Pe când cobora Moise din Sinai, a auzit strigăte. Isus al lui Navi, care îl aştepta puţin mai jos, l-a întrebat: „Ce se întâmplă? Ne-au atacat duşmanii?”. „Aceste strigăte nu sunt de război, ci de petrecere”, i-a spus Moise. Când s-au apropiat, ce să vadă? Israeliţii petreceau şi se bucurau că viţelul avea să-i conducă în Pământul Făgăduinţei! Vezi, era de aur!… Atunci Moise s-a mâniat şi a aruncat jos tablele cu poruncile şi le-a spart.

Se poate ca un om duhovnicesc să se enerveze, să se indigneze şi să strige, dar pentru probleme serioase şi duhovniceşti. Nu are însă răutate înlăuntrul său şi nici nu-i face rău celuilalt. Oare nu spune David: „Mâniaţi­vă şi nu păcătuiţi”[4]?

[1] Vezi Ieşire 32, 1-24.

[2] Denumire dată Muntelui Sinai, întâlnită în Vechiul Testament.

[3] Vezi Ieşire 11, 1-3 şi 12, 36-37. Israeliţii, cu puţin înainte de ieşirea din Egipt, au împrumutat de la egipteni, potrivit poruncii lui Dumnezeu, vase de argint şi de aur şi îmbrăcăminte. Nu au mai înapoiat aceste obiecte, fiindcă între timp au murit toţi cei întâi născuţi ai egiptenilor, iar Faraon s-a înfricoşat şi i-a alungat îndată pe evrei din Egipt.

[4] Psalmul 4, 4.

Extras din Patimi și virtuți – Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos.

Total
76
Shares
Previous Post

Evanghelia zilei (Marcu 5, 24-34)

Next Post

Să ne ferim de cuvinte deșarte

Related Posts