V-aţi supărat pe unul din puternicii zilei fiindcă n-a vrut să vă primească atunci când v-aţi dus la el. Şi mai mult v-a supărat însă pretextul lui. Când v-aţi înfăţişat slugii lui, acesta s-a urcat la etaj, s-a întors şi v-a comunicat: “Domnul nu este acasă“.
Iar dvs v-aţi convins că era acasă. În supărarea dvs vă întrebaţi cum poate un asemenea domn de vază să mintă.
Ei bine, vedeţi că poate! La fel ca fumul, minciuna se furişează în palate la fel ca în colibe. Dar v-aţi gândit cumva dacă nu sunteţi înşivă vinovat pentru minciuna domnului cu pricina? Nu v-aţi purtat şi dvs la fel cu altcineva? Oare n-aţi anunţat din casă că nu sunteţi acasă vreunui om venit în vizită sau cu vreo rugăminte?
Dacă într-adevăr nu aţi făcut aşa ceva, minciuna acelui om sus-pus cade pe capul lui; dacă aţi făcut, minciuna lui este pedeapsa pentru minciuna dvs. Măsură pentru măsură.
Cu ce măsură măsuraţi, cu aceea se va măsura vouă, a spus Dumnezeu.
Asta se spune şi în pilda despre sluga nemilostivă. (Mt.18)
Aşa s-a întâmplat şi cu un înalt funcţionar gubernial rus în vremea Sf. Serafim de Sarov. Acesta a venit în mănăstirea Cuviosului Părinte Serafim cu dorinţa de a-l vedea pe acel om al lui Dumnezeu şi de a cere de la el sfat. Când a bătut la uşa chiliei lui Serafim, Stareţul i-a răspuns dinăuntru: “Nu sunt acasă! Nu sunt acasă!”. Funcţionarul s-a mirat, a stat puţin şi apoi a bătut din nou, prezentându-se, dar a primit din nou acelaşi răspuns: “Nu sunt acasă! Nu sunt acasă!” Uluit, funcţionarul n-a mai bătut, ci a aşteptat tăcut înaintea uşii. În cele din urmă, Bătrânul a deschis uşa şi s-a arătat în prag. Atunci funcţionarul, plin de mânie, i-a zis:
– Părinte, am fost la dvs de cinci ori, însă nu m-aţi învrednicit de primire, nici de binecuvântare!
La care străvăzătorul Bătrân i-a dat răspuns:
– M-am purtat cum vă purtaţi şi dvs adeseori cu cei care vă vizitează. Când cineva se roagă să fie primit la dvs, slugile îi răspund:
– Domnul nu e acasă, nu e!
Astfel, prin acea lecţie dureroasă, Bătrânul a vrut să îl înveţe minte pe domnul cu pricina. Măsură pentru măsură.
Aceasta e o regulă de care omul poate scăpa numai prin pocăinţă. Dacă omul se pocăieşte pentru păcatul făcut faţă de alţii, nici alţii nu repetă acelaşi păcat faţă de el.
Pace ţie şi bucurie de la Domnul!
Domnului Stefan I.,
(Scrisoarea a 216-a) de Sfântul Ierarh Nicolae Velimirovici
