Matina Varkadu-Kouvara,
învățător și teolog
Toți cei care sunteți adoratori ai matematicii veniți împreună să privim pe ascuns în casa unei familii cu mulți copii. Și cei pe care vă apucă fiorii numai la auzul matematicii, nu vă temeți, ci veniți și voi și veți vedea că 4 exerciții de matematică dau cele mai neașteptate rezultate.
Aici se adaugă scaune în jurul mesei și guri înfometate în jurul tăvii cu mâncare. Se adaugă paturi în dormitoare și necazuri pe capetele părinților. Se înmulțesc privirile curioase ale vecinilor și comentariile disprețuitoare la locul de muncă. Se înmulțesc grijile părinților și drumurile la și de la școală și locurile de meditații. Se multiplică greutatea pe care o ridică coloana vertebrală a mamei și a tatălui din purtatul copiilor în brațe și a sacoșelor cu alimente. În sertarul bucătăriei se înmulțesc în progresie geometrică lumânările pe jumătate arse ale torturilor de la zilele de naștere. Se dublează neorânduiala în salon și se triplează farfuriile în chiuvetă. Se dublează gălăgia în casă și se triplează ocaziile pentru vecini de a face observații. Se înmulțesc cârpiturile la haine și găurile ciorapilor din coșul pentru cârpit. Se înmulțește mult timpul care se cere pentru ca fiecare să-și depisteze încălțămintea sa și se dublează posibilitățile ca să plece de acasă cu doi ciorapi diferiți în picioare. Se prelungește timpul șederii dimineața la coadă la toaletă. Se înmulțesc ascunzătorile tainice pentru delicatese. Se mărește eventualitatea ca în multa răspândire se facă și greșeli, să fie îmbrâncit vreun copil sau să se omită nevoile lui. Se înmulțesc probabilitățile să fie uitat vreun copil la școală sau să se piardă prin labirinturile vreunui supermarket.
Se micșorează spațiul vital al casei, corespunzător fiecărui membru al familiei. Scad cheltuielile familiei. Se micșorează rezistența trupească a părinților, se reduce somnul, se elimină odihna. Se împarte timpul pe care părinții îl pot oferi fiecărui copil în parte și se micșorează bucata de pizza acordată fiecăruia. Scad în ritm rapid feliile de pâine și dispar în clipeala ochiului rezervele de lapte. Scade sentimentul autarhiei și a destoiniciei părinților de a le rezolva pe toate odată cu creșterea copiilor lor. Se reduc la minimum casele potrivite pentru închiriere. Se împuținează posibilitățile să vezi scara fără noroi iarna și să afli apă rece în frigider vara. Se împuținează ocaziile pentru comunicare personală între părinți. Se împarte dragostea mamei în 4, 6, 8, 13 și se înmulțește grija ei pentru propășirea școlară a celor 4, 6, 8, 13 copii ai ei. Se împarte răbdarea tatălui în 5, 7, 9, 10 și se înmulțește neliniștea lui pentru realizarea profesională a celor 5, 7, 9, 10 copii ai săi. Se împarte afecțiunea, mângâierea, grija, atenția părinților și se înmulțește întristarea pentru greșelile copiilor, agonia în bolile lor, incertitudinea pentru relațiile lor, veghea în întârzierile lor, deznădejdea în nereușitele lor, bătăile de inimă la examenele lor, neliniștea în rătăcirile lor. Vizitele părinților la școală pentru informare și controlul evoluției școlare a copiilor lor decurg conform șablonului: 3 trimestre în fiecare an școlar ori 9 ani învățământ obligatoriu a, unde a este numărul copiilor lor.
O ecuație algebrică greu de rezolvat este familia cu mulți copii, până când intră un neașteptat coeficient. Iar acesta este numărul π. Pentru cei care nu adoră matematica, le amintesc că π= 3,14159. Este numărul rezultat din împărțirea lungimii oricărui cerc la diametrul său. Atunci când vechii noștri strămoși au depistat cu uimire că acest cât (număr rezultat dintr-o împărțire) este constant și are nenumărate cifre, au alcătuit un canon pentru a ține minte cifrele acestui număr transcendental. Au alcătuit, așadar, o frază a cărui număr de litere al fiecărui cuvânt corespunde cifrelor lui π. Și iată renumita frază: „Ἀεὶ ὁ Θεὸς ὁ Μέγας γεωμετρεῖ τὸ κύκλου μῆκος ἵνα ὁρίσῃ διαμέτρῳ, παρήγαγεν ἀριθμὸν ἀπέραντον, καὶ ὅν, φεῦ, οὐδέποτε ὅλον θνητοὶ θὰ εὕρωσι”[1].
Și fiecare om care își încredințează lui Dumnezeu viața sa în toate planurile, constată totdeauna cu aceeași uimire că: „Pururea Dumnezeu cel Mare poartă de grijă și pe toate le rânduiește spre folos”. Coeficientul π pentru viața familiilor cu mulți copii este credința umană și pronia dumnezeiască care dau totdeauna un cât statornic, adică binecuvântarea. Și din clipa în care π se strecoară în casele celor cu mulți copii, încep paradoxurile matematice.
Cheltuielile familiei se micșorează, membrii familiei se înmulțesc și câtul împărțirii rămâne constant: toți sunt sătui și veseli. Afecțiunea și dragostea părinților se împarte, însă nu se împuținează. Zâmbetele și bunătatea se împrăștie, însă nu se risipesc. Acolo unde lipsește timpul, chiar și pentru lucrurile zilnice cele mai necesare, acolo în înghesuiala și presiunea de nespus, vine deodată o ușurare care nu se poate explica rațional. Părintele cu mulți copii este zdrobit de oboseală, dar totodată este fericit; este chinuit, însă ușurat; este foarte ocupat, însă liniștit lăuntric; este pururea în mișcare, însă și plin de pace în același timp. Atunci când vede că mâncarea nu este de ajuns nici pentru copiii lor, ea ajunge și pentru prietenii lor care vin la ei și mănâncă. Se satură toți și mai și prisosește. Și astfel se săvârșește iarăși minunea înmulțirii pâinilor și a săturării celor cinci mii. Și nu este numai pâinea cea care se înmulțește, ci se înmulțesc și îmbrățișările tămăduitoare, sărutările drăgăstoase, respectul frățesc, râsetele firești, bucuria curată, emoțiile profunde. Și vioiciunea, creativitatea și frățietatea îi satură pe toți membrii familiei și ai comunității, așa cum se satură cu cafeluța, posmagul și cu bucățica de rahat toți închinătorii care merg la mănăstirile noastre.
[1] ”Pururea Dumnezeu cel Mare împarte lungimea cercului pentru a determina diametrul, producând un număr nesfârșit, și pe care, vai!, niciodată muritorii nu-l vor afla în întregime”.
